Măceș

    O variantă a trandafirului sălbatic: Rosa Canina. Fructele sunt utilizate pentru conținutul lor foarte ridicat în vitamine (A, B1, B2, P, K) și în special în vitamina C (de peste 25 de ori mai mult decât lămâia).

    Fructele de măceș conțin și zaharuri, acid citric, tanin. Cunoscute din antichitate, se folosesc mai ales pentru bolnavii aflați în convalescență.

    Măceșele prin conținutul lor de vitamina P sunt foarte utile pentru menținerea ”în funcție” a vaselor capilare, normalizînd circulația sângelui.

    Măceșele măresc secreția biliară și vindecă multe boli ale ficatului și veziculei biliare.

    Este cunoscut și efectul antiinflamator în bolile intestinelor.

    Semințele conținute în fructul de măceș au efect diuretic. O cură de ceai (chiar pe perioade mai lungi) ajută în bolile de rinichi și vezică urinară. Ceaiul se prepară din fructele puțin strivite, se pun în apă clocotită și se lasă să fiarbă cel puțin 5 minute.

    Acest ceai este admirabil în stări gripale, răceli (combate febra). Are și un ușor efect laxativ.

   Ceai: Se folosesc 2-3 lingurițe cu fructe zdrobite la o cană (250 mL) cu apă se pune la fiert timp de 5-10 minute. Apoi se strecoară printr-o pânză. Se îndulcește cu puțină miere sau zahăr.

    Atenție! Vasul în care se fierbe ceaiul trebuie să fie smălțuit. Contactul cu metalul reduce conținutul de vitamina C.

”- Ești frumoasă și te iubesc”

Shogun, James Clavell

 

© George Floarea

Pelin

    Această plantă, datorită conținutului ridicat în principii amare își are legat numele de gustul puternic amar: ”amar ca pelinul”.

     Denumirea latină Artemisia absinthium. Popular, i se mai spune: peliniță, pelin mic, iarbă amară, vermut. Denumirea de ”vermut” vine din germană (Wermut) și a dat numele unei băuturi aperitive tradiționale, foarte cunoscute în toată Europa.

    Este o plantă cunoscută, apreciată și folosită din cele mai vechi timpuri.

   Vechile scrieri pe papirus povestesc cum alergătorii cu carele romane beau la victorie un extract de pelin.

   În scrieri mai vechi se menționa că pelinul era pus în cerneala cu care călugării scriau în Evul Mediu, pentru ca șoarecii să nu roadă înscrisurile. Celebra Hildegard von Bingen recomanda cu secole în urmă pelinul sub formă de comprese (la cap) contra durerilor de cap precum și pentru evitarea înțepăturilor de albine. Până prin 1920, în Germania și Austria se prepara un lichior de pelin, ”Absinth”, care însă a fost ulterior interzis din cauza efectului de obișnuință (ca un drog). Cu totul alt efect îl au vinurile amărui din Italia (vermut) care conțin substanțele amare în cantități destul de mici și care au un efect benefic pentru pofta de mâncare.

Se folosește planta înflorită (frunze și flori).

    Chiar în cantități mici, planta stimulează pofta de mâncare și are efect tonic asupra stomacului. În cantități mici, ceaiul de pelin are efect de liniștire și depurant al sângelui. Calitățile antiseptice ale pelinului pot fi folosite cu foarte bune rezultate și în tratarea rănilor. Se fierbe pur și simplu pelin și se fac câte trei băi pe zi în zona cu rană purulentă.

    Planta preparată sub formă de ceai ajută în majoritatea bolilor specifice femeilor (atenție! Nu se folosește la femei gravide sau care alăptează).

    Planta combate frisoanele, este utilă pentru tratamentul bolilor de rinichi și celor de ficat. Consumul de lungă durată poate duce la dureri de cap, amețeli. Datorită gustului foarte amar, planta nu se fierbe, se opărește doar și se lasă ”să tragă” cel mult un minut. În mod obișnuit, rețeta de preparare este: o linguriță de pelin uscat, la o cană (250 mL) de apă clocotită.

    Se poate folosi și planta foarte uscată, sfărâmată sub formă de pulbere. În acest caz, zilnic, un vârf de cuțit ajută la vindecarea cazurilor de hepatită și în alte boli ale ficatului.

    Pelinul este bun și în tratamentul altor afecțiuni și boli: diabet, gută, reumatism (Atenție! Evitați excesele, deoarece pelinul conține o substanță toxică, tojona).

    În multe sate din Boemia, Austria și Italia, se pune o lingură cu pelin mărunțit într-un litru de vin (alb sau roșu), se lasă timp de o săptămână. Apoi se beau zilnic 1-2 pahare. Are un efect deosebit pentru bolnavii de vezică biliară și cei cu balonări cronice.

    Ceaiul de pelin este recomandat și pentru copiii cu oxiuri sau limbrici.

   Pentru poftă de mâncare, cunosc de la bunici o rețetă foarte bună: patru linguri de pelin tocat mărunt se amestecă cu un pahar (100 mL) alcool rafinat (70 grade) se pune la loc însorit timp de 7 zile. Se vor lua 10 picături de trei ori pe zi, în special pentru stimularea poftei de mâncare și a celor ce au balonări sau alte tulburări digestive. Această tinctură nu se va lua mai mult de o lună, deoarece poate provoca tulburări nervoase.

   Pelinul rămâne o plantă medicinală valoroasă. Este ușor de găsit și n-ar trebui să lipsească din farmacia casei dumneavoastră. Și, vorba chinezilor: un medicament este mai eficient când este foarte amar!

Mod de folosire:

Ceai (infuzie): O linguriță cu vârf de pelin la o cană (250 mL) apă clocotită se lasă o jumătate de minut, se strecoară, se beau zilnic cel mult trei căni de ceai.

Tinctură (concentrată): într-un pahar (100 mL) cu alcool diluat se pun patru linguri de pelin. Se lasă 7 zile, apoi se folosesc la nevoie de trei ori câte 8-10 picături zilnic.

Pulbere: un vârf de cuțit cu pulbere de pelin se folosește pentru tratamentul bolilor de ficat.

Băi (parțiale): un pumn de pelin la 2 litri de apă clocotită. Se lasă 10 minute apoi se face baie în zonele cu răni purulente.

    Sufletul e la fel de fragil ca pielea (nu poti sa-i cumperi carcasa). În cazul pielii, depinde de cât de adâncă e leziunea: dacă nu depășește stratul bazal al epidermei, scapi fără cicatrice; dacă ajungi în hipodermul vascularizat, după vindecare, cicatricea rămâne. La fel e și cu sufletul. Depinde cât de adânc pătrunde cuțitul cuvintelor. Depinde de cât de vulnerabil e sufletul. Cele mai fine ființe sunt ca niște ape deschise. Când arunci o piatră în apă, piatra se duce la fund, până la capăt (și cicatricea este inevitabilă).
    Mai arunc și eu câte o piatră, uneori, fie din neștiință, fie în sens instructiv, fără să mă uit dacă lacul de sub piatra mea e sau nu înghețat. Mai primesc și eu câte o piatră în apele mele, dar am speranța că ne vom opri vreodată.

(scriam fix un an în urmă, timp în care nu s-a schimbat nimic)

   "Un om cu adevărat înțelept este cel care se poate păstra neschimbat în fața oricăror evenimente externe. Pentru a realiza acest lucru, el se acoperă cu armura unor realități mai apropiate de dânsul decât de faptele lumii. Prin această armură, faptele, modificate corespunzător, îl îmbogățesc.”

Fernando Pessoa, The book of disquiet

    Există două categorii de oameni: cei care n-au chef să facă nimic în viața asta și cei care au chef să facă ceva. Am și eu zile proaste, în care abia mă pot mișca de colo-colo, dar, în principal, fac parte din cea de-a doua categorie.

Pufuliță cu flori mici

    Este o plantă unică în tratamentul bolilor de vezică urinară, rinichi și în special un leac remarcabil pentru toate bolile de prostată. Chiar și în cazul diagnosticării unui cancer la vezica urinară câte două cești de ceai de pufuliță băute pe zi pot îmbunătăți serios starea bolnavului.

    Dintre bolile specifice bărbaților, bolile de prostată ocupă primul loc. Fie că este vorba de inflamația prostatei – prostatită (bărbați între 20 și 40 de ani), fie că este vorba de adenomul de prostată (peste 80% din numărul bărbaților ce au depășit vârsta de 60 de ani suferă de această afecțiune), apare necesitatea de a urina frecvent cu senzația de usturimi puternice și arsuri pe uretră. Remediul cel mai simplu îl constituie ceaiul de pufuliță cu flori mici combinat cu ceaiul de coada calului, câte două căni pe zi (una dimineața pe stomacul gol; alta seara înainte de culcare).

    Mod de folosire:

   Ceai (infuzie): o linguriță cu vârf de plantă se umectează cu puțină apă fierbinte, se lasă 5 minute, apoi se adaugă 250 mL apă clocotită. Se lasă 5 minute, se strecoară și se beau două cești pe zi pe stomacul gol.

   ”Orice se-ntâmplă, asta e karma. Trebuie să-ți accepți karma.”

   Shogun, James Cavell

Inside of me a hundred beings are putting their fingers to their lips and saying,
‘That’s enough for now. Shhhh.’
Silence is an ocean. Speech is a river.

Rumi

"Învață să iubești spinii sau nu accepta trandafiri.”

Anonim

Deshidratarea

    ”Nu poți diagnostica deshidratarea prin teste uzuale. Testele de sânge nu pot releva dezhidratarea întrucât pierderile de apă sunt foarte puțin evidente în sânge. Culoarea urinii tale ar putea fi un indicator al deshidratării. Urina normală este limpede către galben deschis. Urina mai închisă la culoare indică clar deshidratarea, așa cum rinichii trebuie să concentreze deșeurile într-o cantitate mai mică de lichid disponibil, spre a-l elimina (...) Doar apa poate hidrata corpul, tratându-l de tulburările care apar datorită deshidratării. prima etapă în tratarea oricărei dureri sau boli este rehidratarea totală a sistemului fizic. Abia atunci poți să te uiți ce alte schimbări ale sănătății sunt necesare.”

Water The miracle Cure, Beth Agnew, 2004

Urzica

    Planta se folosește în primul rând pentru depurarea sângelui. Este bine ca fiecare om, începând cu vârsta fragedă și până la adânci bătrânețe să facă în fiecare primăvară o cură cu urzici timp de 3-4 săptămâni,
    Diuretic, tratament boli de rinichi și vezică urinară, gută, arterită, reumatism, hidropizie, eczeme, mâncărimi, pielonefrită, deprimare psihică, dureri de cap, dismenoree, sinovită, spondiloză, coxartroză, tulburări de ritm cardiac, stres, oboseală, epuizare, sciatică, lumbago, anemie.
    Datorită conținutului bogat în fier și siliciu, vitamina A și C, ceaiul de urzică se recomandă în tratarea gripei
   Căderea părului poate fi oprită bând ceai de urzici.

    Ceai: 1 lgt cu vârf. Se umecteză cu puțină apă fierbinte și se lasă 5 minute, apoi se adaugă 250 mL apă clocotită. Chiar dacă gustul nu este foarte plăcut, binefacerile acestui ceai nu pot fi comparate cu nimic.

    Spălări pe cap (I): Se pun 100 grame frunze și rădăcini de urzică tăiate mărunt într-un vas împreună cu jumătate de litru apă și o jumătate de litru de oțet. Se acoperă vasul și se lasă să fiarbă 20 minute. Se spală capul, la rădăcina părului, cu această soluție. Ajută la creșterea părului.

    Spălări pe cap (II): Se pun cinci mâini duble cu urzici proaspete într-un vas cu 5 litri de apă rece. Se lasă o oră, apoi se pune la încălzit până dă la fiert. Se trage vasul de pe foc și se lasă încă 5 minute. Se strecoară și se folosește la spălatul pe cap.

   Spălări pe cap (III): Se folosesc rădăcini de urzică, se spală, se toacă mărunt și se pun două mâini pline într-un vas de 5 litri cu apă rece. Se lasă peste noapte, apoi se fierbe de 2-3 ori. După răcire se folosește pentru spălatul pe cap. În loc de săpun obișnuit, se folosește săpun de casă cu urzici.

    Băi de picioare cu urzici: 5 L apă + două mâini duble frunze de urzici și 2 mâini cu rădăcină de urzică. A doua zi - fierbere. Se răcește puțin. Se introduc picioarele în extractul de urzică cât se poate suporta de fierbinte, apoi se spală picioarele cu apă limpede.

    ”Aș vrea să-l pot înțelege, gândi Toranaga. Acum atât de curajos și-n clipa următoare atât de slab. Acum de atâta preț și peste o clipă atât de nefolositor. Acum gata să ucidă și-n clipa următoare laș. Acum supus și peste-o clipă periculos. E bărbat și femeie, Yang și Yin. Nu e altceva decât contrarii și imprevizibil.”

    Shogun, James Clavell

   ”Apariția viselor care au un conținut sexual, indiferent de care parte a relației, nu trebuie considerată surprinzătoare pentru că trăirile sexuale sunt normale în orice relație, mai ales când aceasta conține și o latură emoțională profundă.”

Interpretarea jungiană a viselor, James A Hall

    "În lucrarea Psihologia transferului, Jung arată că analistul și analizandul sunt implicați împreună într-un proces care nu poate fi în întregime conștient și care ar putea fi transformativ pentru amândoi. Mai mult, el consideră transferul și contratransferul ca fiind forme specifice ale proiecției, care apar în mod automat în orice relație.”

Interpretarea jungiană a viselor, James A. Hall

   Cu alte cuvinte, dacă e să transvazăm ideea într-un alt domeniu, atunci când în relația interpersonală dintre noi, tu mă schimbi pe mine, automat și eu te schimb pe tine.

   ”Ce-ai face dacă ai câștiga printr-un concurs literar câteva mii de euro?”, l-am întrebat ceva ani în urmă pe scriitorul Ion Buzu. ”M-aș muta singur cu chirie și aș scrie. Mi-aș folosi toți banii pentru a mă concentra pe scris, pentru a da ceva bun”, mi-a spus dânsul.

Urmează-ți liderul!

All was beautiful until I had to go out

”Când m-am trezit, fereastra era atât de înghețată, încât nu puteam vedea nimic-nimic, apoi am deschis geamul, dar viscolul era unul de-a dreptul opac.”

Viorica Toldan, 45 ani

”Trotuarul era atât de înzăpezit, încât a trebuit să merg pe șosea, ferindu-mă de mașini.”

Eugen Poicot, 23 ani

”Să fiu al dracului dacă asta e viață!”

Valentina Crulea, 29 ani

”Nu mai aveam pâine, dar ținând seama de ce se întâmpla afară, am decis să fac mămăligă.”

Ispaș Ionescu, 50 ani

”Lumina se stingea și se aprindea la loc, iar afară nu era țipenie de om.”

Viorel Frunză, 40 ani

”M-am uitat prin fereastră. Cineva mergea cu spatele, iar într-un moment dat a căzut și câinii au dat năvală pe el.”

Ludmila Pitipova, 47 ani

”Doar în unele cărți & filme de Stephen King am mai văzut așa ceva. Mai rămânea doar să apară meduzele extraterestre cu tentacule de oțel!”

Vasile Cărbune, 17 ani

”Când se deschideau ușile autobuzului, viscolul pătrundea înăuntru ca o fantomă setoasă de răzbunare.”

Antonie Gripsi, 76 ani

”Mi-am tras fularul peste nas și din cauza respirației mi s-au aburit ochelarii. Fiind miop, nu puteam să văd fără ochelari, dar nici cu ochelari nu mai vedeam. Am mers orbește înainte, împiedicându-mă în niște scări. Am urcat și am tras disperat o ușă. Ajuns înăuntru mi-am dat seama că am ajuns într-o farmacie, dar nu aveam deloc bani la mine. ”Aveți extract de vanilie?” am întrebat eu nătâng. N-am habar de ce-mi veni să întreb așa ceva. Primind un răspuns negativ, m-am întors în viscol și am bâjbâit cu ochii închiși drumul până acasă, cât vijelia îmi tăia oasele. Am fost atât de fericit să intru în apartamentul meu!”

Bogdan Ripcan, 35 ani

”La mine-n suflet este viscol și vin nebuni să facă ski.”

A. Păunescu

pisuuu

Oare cine-mi strică mie păturica?

   La fiecare început de an îmi propun să fac ceva anume zilnic. În acest an îmi doresc să-mi păstrez cu sfințenie ora mea clasică de farmacologie. Dacă fix peste un an voi scrie aici că am reușit să fac asta, fără să sar peste nicio zi (sau măcar recuperând conștiincios toate restanțele), îmi voi oferi cadou o minivacanță de 5 zile la Brașov și voi fi foarte mulțumită de mine. Până atunci o să pun și bani deoparte într-un borcănaș.
   Aveți grijă de voi și de visele voastre.

   ”-  Da, spunea Mariko. Trebuie să fie foarte greu pentru dumneata. Lumea noastră e atât de diferită de a voastră. Foarte diferită, dar foarte înțeleaptă. Ea zărea figura neclară a lui Toranaga în lectica din față și-i mulțumi încă o dată lui Dumnezeu pentru că-l scăpase. Cum să-i explic barbarului despre noi, cum să-l laud pentru vitejia lui? Toranaga îi poruncise să-i explice, dar cum? Dă-mi voie să-ți spun o poveste, Anjin-san. Când eram tânără, tatăl meu era generalul unui daimyo numit Goroda. La vremea aceea, seniorul Goroda nu era marele dictator, ci un daimyo, care lupta încă pentru putere. Tatăl meu l-a poftit pe acest Goroda și pe vasalii lui mai de seamă la un ospăț. Nici nu i-a trecut prin minte că nu erau bani destui să cumpere toată mâncarea, sake-ul și tatami-urile pe care o asemenea vizită le cereau, după datină. Să nu crezi că mama gospodărea prost banii. Fiecare bănuț din venitul tatălui meu mergea la vasalii lui și, deși oficial el avea bani doar pentru patru mii de războinici, mama, prin felul cum îi mânuia, chivernisindu-i și dându-i cu țârâita, a văzut că el putea conduce în bătălii cinci mii trei sute de oameni, pentru gloria seniorului său. Noi, familia - mama, concubinele oficiale ale tatălui meu, frații și surorile - abia dacă aveam destul ca să mâncăm. Dar ce conta? Tata și oamenii lui aveau cele mai bune arme, cei mai buni cai, iar ei își dădeau și sufletul pentru seniorul lor.
     Da, pentru acest ospăț nu erau destui bani, așa că mama a mers la peruchieri, în Kyoto, și și-a vândut părul. Mi-l amintesc, era negru ca smoala și-i ajungea până la brâu. Dar l-a vândut. Peruchierii i l-au tăiat în aceeași zi și i-au dat o perucă ieftină, iar ea a cumpărat tot ce era de trebuință, salvând onoarea tatălui meu. Era datoria ei să plătească, și a plătit. Ea și-a făcut datoria. Pentru noi datoria e mai presus de orice.
- Ce-a spus tatăl tău când a aflat?
- Ce altceva decât să-i mulțumească? Era datoria ei să găsească banii ca să-i salveze onoarea.
- Pesemne că l-a iubit foarte mult.
- Iubire e un cuvânt creștin, Anjin-san. Iubirea e un gând creștin, un ideal creștin. Noi n-avem nici un cuvânt pentru ”iubire” cu sensul pe care înțeleg că-l are la voi. Datorie, credință, onoare, respect, dorință, acestea sunt cuvintele și gândurile pe care le avem noi și de care avem nevoie.
Îl privi și, fără să vrea, rememoră clipa când el îl salvase pe Toranaga și, prin Toranaga, pe soțul ei. Să nu uiți niciodată că ei amândoi erau acolo, fără nici o scăpare, și că amândoi acum ar fi morți, dacă nu era acest bărbat.
    Se asigură că nu era nimeni în preajmă.
- De ce-ai făcut ceea cea ai făcut?
- Nu știu. Poate pentru că... Se opri. Erau atâtea lucruri pe care le putea spune: Poate, pentru că Toranaga era lipsit de ajutor și nu voiam să fiu ciopîrțit... Pentru că, dacă el era descoperit, noi toți am fi încurcat-o... Pentru că bănuiam că nimeni, în afară de mine, nu știa că el e cu noi și numai eu puteam să iau asupra-mi o asemenea primejdie... Pentru că nu voiam să mor - sînt prea multe de făcut ca să-mi irosesc viața și Toranaga este singurul om care-mi poate da înapoi corabia și libertatea. În loc de toate astea, răspunse în latină: Pentru că El a spus dă-i Cezarului ce este al Cezarului.”

Shogun, James Clavell

   ”Având un efect de excitare a bilei, coaja de crușin amestecată cu cicoare, anghinare și păpădie folosește la prepararea unui ceai eficient în tratamentul afecțiunilor ficatului și a reglării digestiei fiind astfel unul dintre ceaiurile des folosite în caz de obezitate. Luînd în fiecare dimineață un vârf de cuțit de coajă de crușin și bând o cană de ceai de cicoare, persoanele care doresc să slăbească vor reuși acest lucru treptat, fără a exista pericolul care de obicei însoțește curele de slăbire și anume recâștigarea greutății imediat ce dieta de slăbire este întreruptă. Crușinul, reglând digestia și scaunul, duce firesc la curățirea tractului digestiv și deci la eliminarea toxinelor, unul din factorii importanți care însoțesc de obicei supraponderabilitatea.”

100 leacuri pentru boli, Alexander Grady

"- Câtă vreme ai fost singură?
- Noi avem o vorbă, că timpul n-are o singură măsură, el poate fi ca gerul sau ca fulgerul, ca lacrima, ca un asediu, ca o furtună, ca un apus de soare sau chiar ca o stâncă.
- E o vorbă înțeleaptă, îi spuse (...)”

Shogun, James Clavell

      O tabletă cuneiformă din societatea Babyloniană ce demonstrează înțelegerea Teoremei lui Pitagora cu 1300 de ani înainte să se fi născut Pitagora.

 
http://news.yale.edu/2016/04/11/3800-year-journey-classroom-classroom

La mulți ani, dragi prieteni! Tot binele din lume să ajungă la voi!