Pelin

    Această plantă, datorită conținutului ridicat în principii amare își are legat numele de gustul puternic amar: ”amar ca pelinul”.

     Denumirea latină Artemisia absinthium. Popular, i se mai spune: peliniță, pelin mic, iarbă amară, vermut. Denumirea de ”vermut” vine din germană (Wermut) și a dat numele unei băuturi aperitive tradiționale, foarte cunoscute în toată Europa.

    Este o plantă cunoscută, apreciată și folosită din cele mai vechi timpuri.

   Vechile scrieri pe papirus povestesc cum alergătorii cu carele romane beau la victorie un extract de pelin.

   În scrieri mai vechi se menționa că pelinul era pus în cerneala cu care călugării scriau în Evul Mediu, pentru ca șoarecii să nu roadă înscrisurile. Celebra Hildegard von Bingen recomanda cu secole în urmă pelinul sub formă de comprese (la cap) contra durerilor de cap precum și pentru evitarea înțepăturilor de albine. Până prin 1920, în Germania și Austria se prepara un lichior de pelin, ”Absinth”, care însă a fost ulterior interzis din cauza efectului de obișnuință (ca un drog). Cu totul alt efect îl au vinurile amărui din Italia (vermut) care conțin substanțele amare în cantități destul de mici și care au un efect benefic pentru pofta de mâncare.

Se folosește planta înflorită (frunze și flori).

    Chiar în cantități mici, planta stimulează pofta de mâncare și are efect tonic asupra stomacului. În cantități mici, ceaiul de pelin are efect de liniștire și depurant al sângelui. Calitățile antiseptice ale pelinului pot fi folosite cu foarte bune rezultate și în tratarea rănilor. Se fierbe pur și simplu pelin și se fac câte trei băi pe zi în zona cu rană purulentă.

    Planta preparată sub formă de ceai ajută în majoritatea bolilor specifice femeilor (atenție! Nu se folosește la femei gravide sau care alăptează).

    Planta combate frisoanele, este utilă pentru tratamentul bolilor de rinichi și celor de ficat. Consumul de lungă durată poate duce la dureri de cap, amețeli. Datorită gustului foarte amar, planta nu se fierbe, se opărește doar și se lasă ”să tragă” cel mult un minut. În mod obișnuit, rețeta de preparare este: o linguriță de pelin uscat, la o cană (250 mL) de apă clocotită.

    Se poate folosi și planta foarte uscată, sfărâmată sub formă de pulbere. În acest caz, zilnic, un vârf de cuțit ajută la vindecarea cazurilor de hepatită și în alte boli ale ficatului.

    Pelinul este bun și în tratamentul altor afecțiuni și boli: diabet, gută, reumatism (Atenție! Evitați excesele, deoarece pelinul conține o substanță toxică, tojona).

    În multe sate din Boemia, Austria și Italia, se pune o lingură cu pelin mărunțit într-un litru de vin (alb sau roșu), se lasă timp de o săptămână. Apoi se beau zilnic 1-2 pahare. Are un efect deosebit pentru bolnavii de vezică biliară și cei cu balonări cronice.

    Ceaiul de pelin este recomandat și pentru copiii cu oxiuri sau limbrici.

   Pentru poftă de mâncare, cunosc de la bunici o rețetă foarte bună: patru linguri de pelin tocat mărunt se amestecă cu un pahar (100 mL) alcool rafinat (70 grade) se pune la loc însorit timp de 7 zile. Se vor lua 10 picături de trei ori pe zi, în special pentru stimularea poftei de mâncare și a celor ce au balonări sau alte tulburări digestive. Această tinctură nu se va lua mai mult de o lună, deoarece poate provoca tulburări nervoase.

   Pelinul rămâne o plantă medicinală valoroasă. Este ușor de găsit și n-ar trebui să lipsească din farmacia casei dumneavoastră. Și, vorba chinezilor: un medicament este mai eficient când este foarte amar!

Mod de folosire:

Ceai (infuzie): O linguriță cu vârf de pelin la o cană (250 mL) apă clocotită se lasă o jumătate de minut, se strecoară, se beau zilnic cel mult trei căni de ceai.

Tinctură (concentrată): într-un pahar (100 mL) cu alcool diluat se pun patru linguri de pelin. Se lasă 7 zile, apoi se folosesc la nevoie de trei ori câte 8-10 picături zilnic.

Pulbere: un vârf de cuțit cu pulbere de pelin se folosește pentru tratamentul bolilor de ficat.

Băi (parțiale): un pumn de pelin la 2 litri de apă clocotită. Se lasă 10 minute apoi se face baie în zonele cu răni purulente.