Măceș

    O variantă a trandafirului sălbatic: Rosa Canina. Fructele sunt utilizate pentru conținutul lor foarte ridicat în vitamine (A, B1, B2, P, K) și în special în vitamina C (de peste 25 de ori mai mult decât lămâia).

    Fructele de măceș conțin și zaharuri, acid citric, tanin. Cunoscute din antichitate, se folosesc mai ales pentru bolnavii aflați în convalescență.

    Măceșele prin conținutul lor de vitamina P sunt foarte utile pentru menținerea ”în funcție” a vaselor capilare, normalizînd circulația sângelui.

    Măceșele măresc secreția biliară și vindecă multe boli ale ficatului și veziculei biliare.

    Este cunoscut și efectul antiinflamator în bolile intestinelor.

    Semințele conținute în fructul de măceș au efect diuretic. O cură de ceai (chiar pe perioade mai lungi) ajută în bolile de rinichi și vezică urinară. Ceaiul se prepară din fructele puțin strivite, se pun în apă clocotită și se lasă să fiarbă cel puțin 5 minute.

    Acest ceai este admirabil în stări gripale, răceli (combate febra). Are și un ușor efect laxativ.

   Ceai: Se folosesc 2-3 lingurițe cu fructe zdrobite la o cană (250 mL) cu apă se pune la fiert timp de 5-10 minute. Apoi se strecoară printr-o pânză. Se îndulcește cu puțină miere sau zahăr.

    Atenție! Vasul în care se fierbe ceaiul trebuie să fie smălțuit. Contactul cu metalul reduce conținutul de vitamina C.