aşa îmi doresc şi eu

la intrarea în bloc văd clar înaintea mea o femeie,
intru în urma ei şi observ: a dispărut. probabil,
după vreo uşă. aşa îmi doresc şi eu să dispar,
uneori, însă nu dintr-o dată. de-ar fi moartea
să mi-o aleg, aş vrea durerea din urmă s-o simt
sfâşiindu-mi arterele, iar ele sânge să verse mai mult
decât apusul răstoarnă în stingerea lui prea fugară,
când soarele mai mic decât o monedă aruncată
 într-un nu prea departe, muşcat de gura diform-a
clădirii oraşului, încă şi mai mult se supune pieirii.
să dispar îmi doresc pentru lume aşa cum într-o zi
te trezeşti că paltonului tău îi lipseşte un nasture.
şi numai atâta lipsă să fie. circul din cotitură în
cotitură, terestru, când deasupra un avion mişcă,
 fără să lase urme lăptoase în urma-i, perfect rectiliniu.
unii îşi ridică ochii admirativ şi privesc înspre el
ca înspre o cupolă, o frântură din sfinţenia cerului.