atât de curat

iar când ajungi la
coaja lămâiei
simţi cum parcă
noaptea se dezbracă
mai sus de pervaz
şi chiar de n-ai stat sub
cerul ud
îţi picură stropii din păr
ca şi cum ai fi parte
din cerul acela
şi-ai vrea să rămâi
sub coaja lâmâiei
în dragoste
o floare care să-şi strângă
puternic
petalele împrejur
şi doar dimineaţa
să înflorească