mâine o să fie mai bine

sub felinarul aprins

număr
ca să nu mai stea timpul
încruntat
când mă trag de păr
cu aşteptarea

într-un târziu
ajung şi acasă, îmi dau hainele jos
şi parc-aş ieşi dintr-o cămaşă de forţă,
dar alte lucruri obişnuite mă-ncătuşează
la loc
şi dintr-o pierdere-a vremii
în alta dau

uneori sfârşitul de zi
e un rucsac umplut cu pietre
în care ar trebui să încap şi eu
pentru somn

şi doar căţeluşul de pluş
se ţine cu dinţii
în inima mea
numai el ştie cât de bucuros
îmi va bate în geam
răsăritul