Februarie, 2009
Chișinău 

Mă trezesc forţat la 5.45. Simt mirosul nopţii. Afară sunt oameni puţini, iar cei care sunt, merg foarte încet.

Devin tot mai obişnuită.

(...)

La informatică profesoara se ceartă cu G. despre cum se pronunţă în bulgară pâine. Profesoara spune că se zice hleap, iar G. spune că leap. Profa îl sună pe soţul ei. G. îi sună unui prieten. Ambii îşi susţin varianta fără să cedeze. L. şi-a pus haina pe monitor. Profesoara a aruncat-o la gunoi. L. cerşeşte apă de la profesoară. Vede o sticlă de Dorna şi bea cu sete. Află imediat că e spirt şi fuge într-o răsuflare la chiuvetă. Profa zice că e pentru a şterge computerele.

La lecţia asta Svetlana mi-a ocupat locul. Anul trecut îmi era prietenă. Nu vreau să mă gândesc ce a fost anul trecut. Acum îşi roade suprafaţa mobilului cu unghia degetului mare de la mâna dreaptă. Probabil că vrea să vadă ceva acolo. Simt că ar forfeca primăvara în fulgi şi fulgii i-ar topi pe cerul gurii înacrit.

  

(...)

Mâncând conştientiez că gândesc în proză, că orice idee accidentală devine nucleul următoarei mele poezii. E culmea ridicolozităţii.

 (...)

E frumos să ai începuturi. E frumos uneori să te opreşti şi să laşi în urmă totul. Să arzi totul. Să trăieşti doar prezentul, fără să schimbi ceva în el. Am ajuns acasă. Aveam o floare. Vânzătoarea se mirase când i-am spus să nu o ambaleze. Mi-am luat o lalea albă cu petalele din exterior rozovii. Mai bine îmi luam ultimul număr de la Literatura şi Arta.

(...)

Am citit mult din Huxley azi. Îmi simt ochii roşii împăienjeniţi. Singurătatea asta imperceptibilă dinafară mă adoarme.

  

Încă mai citesc. Mă apucă o poftă teribilă de fructe exotice. Afară plouă. Afară e întuneric. Maşinile alunecă cu un fel de disperare de a ajunge mai repede pe la case.