Bună, normalitate! Ce faci? Arăți la fel de bine ce și ultima dată când ne-am văzut, ba chiar mai bine. Strălucești toată! Mi-a fost atât de dor de tine... nici nu-ți poți imagina cât de mult...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Ulrike Langner Fiecare cameră a inimii mele se termină în câte o gradină și are o definiție. Camera tăcerii a fost prima și ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu