”Talazul se abătu asupra navei, care se afundă adânc, și el crezu că totul s-a sfârșit, dar nava se scutură ca un câine ud și, balansându-se, își croi drum printre valuri. Apa ieșea în cascade prin gurile de scurgere, iar el încerca disperat să tragă puțin aer în piept. Văzu că trupul neînsuflețit al nostromului, care fusese scos pe punte pentru înmormântarea de a doua zi, dispăruse și că talazul următor era și mai mare. Îl prinse pe Hendrik, care gâfâia și se lupa din răsputeri, îl ridică și-l aruncă peste bord. Un alt val năvăli peste punte și Blackthorne își încolăci un brat pe timonă să nu-l smulgă apa. Acum Hendrik era la cincizeci de iarzi de prora. Un alt val îl înghiți, apoi un talaz imens îl aruncă sus, deasupra navei, îl ținu pentru o clipă acolo urlând, după care-l luă, îl izbi de o stâncă făcându-l zob și-l înghiți.”

Shogun, James Clavell