”Înainte să încep facultatea, fraza lui Llosa ”nu există nimic mai frumos pe lume decât poezia, Zavalita” făcea parte din spiritul meu. Acum aproape că mi-e rușine să pronunț cuvântul poezie. Când cineva mă întreabă ce hobby-uri am, le spun că îmi place să alerg pe plajă toamna și primăvara. Dacă cineva îmi spune că m-a văzut pe coperta unei cărți, îmi neg identitatea. Când mă caută editorii să mă întrebe dacă mai am vreun manuscris gata, mă prefac că-s amnezică; le zic că nu știu cu cine vorbesc și că trebuie să închid telefonul. Mă gândesc serios în casa mea să am rafturile pline cu muzică și documentare, în loc de cărți, ca nu cumva copilului meu să-i treacă prin cap să se facă scriitor; și voi avea grijă să nu afle niciodată cum m-a chemat înainte să devin Alexandra Lordestin, ca să nu mă găsească pe google. Voi avea parolă la laptop și dacă va veni vreodată la mine cu o hârtie pe care va avea mâzgâlit ceva care seamănă cu un poem, îl voi numi prost. Va avea odaia plină cu cărți tehnice, dar niciun Bacovia, niciun Eminescu, niciun Tolstoi. Îi voi comunica în permanență că orele de limba și literatura română sunt o aberație extinsă și că unicul lucru pe care trebuie să-l însușească perfect acolo este gramatica. Va avea zilnic în afara școlii trei ore obligatorii de programare și două de engleză. Îl voi învăța yoga și meditație. La 25 de ani îl voi trimite să colonizeze o altă planetă unde nu va exista artă și deci generații de sacrificiu. Blestemul scrisului din sângele meu va muri odată cu mine.”

Din nuvela în lucru ”Vreau să te ucid în drum spre bucătărie”