marți, 13 septembrie 2016

***



Războaiele mișună
ca niște viermi după ploaie,
Domnule Hassel.

[dar chiar și-n acest timp]

Cerul se adăpostește în cer.
Stelele stelelor își povestesc.
Câinii latră la câini.
Eşti un soldat în mijlocul 
unui cimitir.  
Faci singur nodul frînghiei.
Înghiţiţi de pînza de păianjen.
La un pas de moarte, alegi moartea.

Oameni cu fețe zdrobite
din plămâni își scot glonțul.
Glonțul oprit în plămâni
e cel mai dureros,
dar se moare rapid.
Dacă ți se taie artera, în schimb,
n-ai timp să suferi.



Cerul se adăpostește în cer,
Domnule Hassel,
Stelele stelelor își povestesc.
Câinii latră la câini.

Niciun comentariu: