șarmant
marți, 16 februarie 2010
atât o să dureze stingerea mea
cât cade cortina la sfârşit de spectacol
cât se deschide crinul alb dimineaţa
cât scriu acest vers fără menire
cât durează rostogolirea soarelui după orizont
în apus
atât o să dureze stingerea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
(niciun titlu)
respiră adânc
lunyu merge pe străzi murdare şi prin reţele de canalizare vorbeşte cu oameni rataţi cu alcoolici cu nebuni se angajează la cele mai um...
Iubire
Singura oglindă în care vreau să mă uit sunt ochii tăi Prin ei mă descopăr infinit mai bună Cel mai bun loc în care am călătorit vreodată su...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu