plec

legătura de chei strânsă la piept
uşile spre oamenii care te-au iubit
dar au ajuns să te urască
sunt închise
toate uşile sunt închise

nu se va mai întâmpla niciodată
să îmi duc mâinile legate la ochii care
nu pot să plângă
şi să-mi imaginez
o lalea
să mă gândesc la ea ca la unica
frumuseţe existentă
să scriu despre ea ca despre
unica frumuseţe
rămasă pe lume
după femeie

mă lepăd de blestemul acestei zile
îmi dezleg mă mint
mă lepăd de mine de umbră
de liniile palmei

mă lepăd de cuvinte
de goliciunea lor

exact ca în filmele în care la sfârşit
se tace îndelung