când oamenii pleacă din inima lui
oamenii nu lasă urme
când prietenii îi spun
că s-au prefăcut doar prieteni
înăuntru plouă, dar domnul Ghecev a învăţat
să nu plângă
când apusul de lună înlocuieşte răsăritul, totuşi îi spune
bună dimineaţa
când pasărea de după geam
îl trezeşte înaintea deşteptătorului
nu îi strigă taci
fiecare închipuire din mintea lui se adevereşte
are un suflet prea pământesc, dumnezeule, are doar un suflet
şi pe acela îl mănâncă viermii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Ulrike Langner Fiecare cameră a inimii mele se termină în câte o gradină și are o definiție. Camera tăcerii a fost prima și ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu