În faţa ferestrei mele
E noapte
Porumbeii adorm
Cântecul lor sfâşie orice
Strigăt
Plopul e mai bătrân
Decât bunicul
Pădurea e mai fragedă
Decât orice
Moarte
Pânza iubirii
A acoperit cerul
Cu lumină
Azi ai văzut cum arată
Inima mea
Azi mâinile noastre
Au început să vorbească
Aş putea să nu mai
Spun nimic
Dar nu pot
Învaţă-mă să tac
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Priscilla Du Preez Altminteri ai putea crede Că ți-am acceptat cererea de prietenie Dintr-o simplă eroare de tastare Dintr-o clipă de neat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu