În faţa ferestrei mele
E noapte
Porumbeii adorm
Cântecul lor sfâşie orice
Strigăt
Plopul e mai bătrân
Decât bunicul
Pădurea e mai fragedă
Decât orice
Moarte
Pânza iubirii
A acoperit cerul
Cu lumină
Azi ai văzut cum arată
Inima mea
Azi mâinile noastre
Au început să vorbească
Aş putea să nu mai
Spun nimic
Dar nu pot
Învaţă-mă să tac
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Dacă e să citești jurnalele marilor scriitori, îți dai seama că niciunul dintre ei nu avea fantezia de a se trezi cu câteva miliarde de ...
-
lunyu merge pe străzi murdare şi prin reţele de canalizare vorbeşte cu oameni rataţi cu alcoolici cu nebuni se angajează la cele mai um...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu