"aparent astea erau numele tuturor lucrurilor"

Domnul invitat

S-a aşezat lângă mine. S-a aşezat foarte aproape de mine. Avea tot corpul întors în direcţia mea şi decolteul ei generos se expunea un pic chiar deasupra cărţii mele. Când am început să citesc, s-a aplecat atât de mult deasupra cărţii încât părul ei mi-a acoperit foile. Într-un moment dat, când întorceam fila, a început să o întoarcă împreună cu mine, de parcă ne-am şti de-o viaţă, de parcă am fi nişte prieteni foarte intimi sau chiar iubiţi. Se uita mereu la mine sau la textele pe care le ţineam în palme şi îmi ţinea pagina cu două degete. După ce am terminat de citit s-a dus să-şi cumpere o îngheţată pe beţişor şi a mâncat-o acolo, în faţa tuturor, lingându-i marginile. Când M. a dat microfonul doritorilor să dea întrebări, s-a oferit prima să dea o întrebare din care n-am înţeles nimic, dar absolut nimic. Am fost în situaţia în care a trebuit să-mi imaginez o oarecare întrebare şi să răspund la ea, aşa am şi făcut, după care m-am simţit nasol, fiindcă m-am conformat situaţiei.

Moderatoarea

Mă întrebam dacă domnişoara C. ştie că domnul invitat e însurat, când am văzut-o aşezată foarte aproape de el, cu degetele fixate pe foile cărţii, adică şi pe picioarele lui. Nu poţi forţa o distanţă când atâţia ochi în cerc se holbează la tine, sau, dimpotrivă, o distanţă ar trebui să fie impusă. Când am auzit-o bâlbâindu-se în jurul unei întrebări nonsens mi-am zis, gata, asta chiar e culmea, dar oricum nu puteam face nimic, nici chiar ca moderator. Cum să-i închizi omului gura, dacă nici nu reacţionează la „îţi mulţumim, domnişoara C”?

Domnişoara C

Când l-am văzut, îmi venea să fac dragoste cu el acolo, în ochii tuturor. Avea părul lung strâns la ceafă şi o barbă senzuală. Nu mă puteam stăpâni. Bâlbâiala mea a luat o amploare incomensurabilă. Când a început să vorbească şi i-am auzit vocea, m-am topit din creştet până-n călcâie şi emoţiile m-au copleşit. Obiectele au început să se mişte pe masă iar din acoperiş creşteau buruieni. Domnul invitat nu m-a observat deloc, aşa că m-am dat mai aproape şi încercam să-l ajut cum pot, adică îi ţineam paginile ca să nu le sufle vântul. Poeziile lui erau excepţionale şi se combinau foarte bine cu barba lui care necesita a fi admirată, aşa am simţit eu că barba aceea are nevoie să i se acorde afecţiune, în special dragostea mea. Când i-am descoperit verigheta pe mână, am înţeles că am fost trădată şi decepţia mea era de o tristeţe enormă. M-a cuprins o tristeţea mai neîncăpătoare ca cerul şi atunci supărată am plecat de acolo să văd spectacolul lui D. Am observat că a venit azi cu o geantă nouă de culoare cafenie şi i-am spus că are o geantă frumoasă, moment în care el mi-a replicat că i-a cumpărat-o nevastă-sa.

Dincolo de toate domnişoara C. e un om fericit, un om care, în general, nu se îngrijorează, şi o invidiez pentru asta.