Scorbura

De acolo poţi să contempli visător cerul.
dacă decizi să te muţi cu traiul în ea,
nu ieşi fără de foamea care ţi-a fost
străină până acum, nu ieşi fără căpuşe
infiltrate sub pielea gâtului.
Peştera, îi mai zicem şi scorbură
pentru sălbăticie, ultima salvare
înainte să ajungi să-ţi măsori
simţurile nu în intensitate, ci-n timpi.
E un dulap de pământ în care există
altfel de molii pentru hainele ce crezi
că te apără. Acolo fluturele din craniu
îşi trece prin măruntaie lipsa de diferenţă,
când totul e o nebunie.

Nu am greşit cu nimic. Am procedat
întocmai cum mi-au spus. Mi-am scris în
fişa medicală toate bolile pe care mi
le-au inventat. Am promis să mă opresc.
Vocile necunosute au trecut pe lângă
mine cu aceeaşi grijă să nu-mi perturbeze
cumva singurătatea şi liniştea.