numai nu înapoi

şi eu văd luna rotundă, acum nu pot să mă gândesc la ea
decât ca la o femeie, noaptea în juru-i, o perdea transparentă verzuie
 ne desparte, când sting lumina, o simt şi aici
acasă pereţii sunt buni, în rafturi cărţi prietene, pe masă jurnalul
 în care mi-am lăsat o parte din viaţă
departe nu vreau, de florile mele, când respiră cu mine,
când le simt prospeţimea şi de oamenii cu care m-am obişnuit
am nevoie la fel cum de orice ieşiri sau mai mult
conexiunile cu mine se întâmplă prin ei
pierzându-i, pierd şi din mine, mai departe nu vreau,
mă zguduie coincidenţele din unele fraze
pe care le citesc la altcineva imediat după ce mi s-a întâmplat mie,
 îmi doresc atunci ca eu să fi fost prima
care a aprins gândul, să fie celălalt surprins că lucruri pot fi asemenea
între orice distanţe şi nume şi nume şi nume şi coincidenţele
dintre cele mai izbitoare să-l cutremure vreau şi pe celălalt,
nu doar pe mine, sau măcar să afle
 fără ca să devin eu declarativă

o să treacă şi acea parte mai nedorită din mâine
cum toate-au trecut până acum, iar eu am ştiut
ceea de ce am nevoie este un somn adânc şi dimineaţa
hai să bem o cafea