”A simți înseamnă a crea.
A simți înseamnă a gândi fără idei: iată de ce a simți înseamnă a înțelege, dat fiind faptul că Universul nu are idei.
- Dar ce este a simți?
A avea opinii nu este a simți.
Toate opiniile noastre le aparțin celorlalți.
A gândi înseamnă a dori să le transmiți celorlalți ceea ce crezi că este simțit de tine.
Numai ceva ce este gândit poate fi comunicat celorlalți. Ceea ce e simțit nu poate fi comunicat. Nu poți să comunici decât valoarea a ceea ce simți. Nu pentru că cititorul împărtășește cu tine o grijă comună. E destul doar s-o simtă în același fel.
Sentimentul deschide aceleași porți de la închisoarea îndărătul cărora gândirea închide sufletul.
Luciditatea nu trebuie să treacă dincolo de pragul sufletului. Chiar și în antecamera sentimentului ți-e interzis să fii explicit.
A simți înseamnă a înțelege. A gândi înseamnă a comite greșeli. A înțelege ceea ce gândește o altă persoană nu înseamnă deloc că te-ai afla cu ea în deplină concordie. A înțelege ceea ce simte o altă persoană înseamnă a fi acea persoană. A fi o altă persoană este de o mare utilitate metafizică. Dumnezeu este toată lumea.
...
A acționa înseamnă a nu crede. A gândi, înseamnă a fi în eroare. Numai faptul de a simți este credință și adevăr. Nimic nu există în afara senzațiilor noastre. Iată de ce a acționa înseamnă a ne trăda gândirea.
...
Nu există alt criteriu al adevărului decât cel de a nu coincide cu tine însuți. Universul nu coincide cu el însuși, fiind ceva ce trece. Viața nu coincide cu ea însăși, fiindcă moare. Paradoxul este formula atipică a Naturii. Iată de ce orice adevăr are o formă paradoxală.
...
A afirma înseamnă a greși ușa.
A gândi înseamnă a limita. A raționa înseamnă a exclude. De multă vreme se consideră că e bine dacă gândești, fiindcă de multă vreme e bine să te limitezi și să excluzi.
...
Tu trebuie să te substitui mereu ție însuți. Tu nu ești niciodată suficient pentru tine însuți. Lasă-te totdeauna surprins de tine însuți. Întâmplă-te tu ție însuți.
Și fie ca senzațiile tale să rămână doar niște pure întâmplări, iar aventurile să ți se întâmple. Tu trebuie să fii un univers lipsit de legi pentru a reuși să fii superior.”
Ultimatum și alte manifeste, Fernando Pessoa
A simți înseamnă a gândi fără idei: iată de ce a simți înseamnă a înțelege, dat fiind faptul că Universul nu are idei.
- Dar ce este a simți?
A avea opinii nu este a simți.
Toate opiniile noastre le aparțin celorlalți.
A gândi înseamnă a dori să le transmiți celorlalți ceea ce crezi că este simțit de tine.
Numai ceva ce este gândit poate fi comunicat celorlalți. Ceea ce e simțit nu poate fi comunicat. Nu poți să comunici decât valoarea a ceea ce simți. Nu pentru că cititorul împărtășește cu tine o grijă comună. E destul doar s-o simtă în același fel.
Sentimentul deschide aceleași porți de la închisoarea îndărătul cărora gândirea închide sufletul.
Luciditatea nu trebuie să treacă dincolo de pragul sufletului. Chiar și în antecamera sentimentului ți-e interzis să fii explicit.
A simți înseamnă a înțelege. A gândi înseamnă a comite greșeli. A înțelege ceea ce gândește o altă persoană nu înseamnă deloc că te-ai afla cu ea în deplină concordie. A înțelege ceea ce simte o altă persoană înseamnă a fi acea persoană. A fi o altă persoană este de o mare utilitate metafizică. Dumnezeu este toată lumea.
...
A acționa înseamnă a nu crede. A gândi, înseamnă a fi în eroare. Numai faptul de a simți este credință și adevăr. Nimic nu există în afara senzațiilor noastre. Iată de ce a acționa înseamnă a ne trăda gândirea.
...
Nu există alt criteriu al adevărului decât cel de a nu coincide cu tine însuți. Universul nu coincide cu el însuși, fiind ceva ce trece. Viața nu coincide cu ea însăși, fiindcă moare. Paradoxul este formula atipică a Naturii. Iată de ce orice adevăr are o formă paradoxală.
...
A afirma înseamnă a greși ușa.
A gândi înseamnă a limita. A raționa înseamnă a exclude. De multă vreme se consideră că e bine dacă gândești, fiindcă de multă vreme e bine să te limitezi și să excluzi.
...
Tu trebuie să te substitui mereu ție însuți. Tu nu ești niciodată suficient pentru tine însuți. Lasă-te totdeauna surprins de tine însuți. Întâmplă-te tu ție însuți.
Și fie ca senzațiile tale să rămână doar niște pure întâmplări, iar aventurile să ți se întâmple. Tu trebuie să fii un univers lipsit de legi pentru a reuși să fii superior.”
Ultimatum și alte manifeste, Fernando Pessoa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu