Mă topesc după felul cum Kafka își încheie unele scrisori:

”Este târziu. Să știi că astăzi ți-am urat noapte bună”
 ”Salută-ți, te rog, familia din partea mea”
 ”Mi-ești foarte drag”
”Nu vii duminică? M-aș bucura”
”Soarele luminează acum aceste cuvinte; poate că ele-ți aduc măcar o rază de soare. Eu așa doresc”
”Nu poate să-ți meargă rău și sînt liniștit”
”Cu cele mai sincere salutări și o sărutare de mână, dacă mi-e permis”