”Fiecăruia dintre noi, oameni vii, Viața ne apare într-o zi ca și cum ea ar exista, și ne pune în fața unei alegeri cum a fost cazul cu casetele celebrei Portia. Trebuie să alegem fie conținutul casetei de aur, fie pe cel din caseta de argint sau pe cel din caseta de plumb. Noi ignorăm, chiar dacă în alt mod decât i s-a întâmplat lui Bassanio, sensul acestui conținut. Caseta de aur conține plăcerea, care se evaporă imediat după ce deschidem capacul; cea de argint conține visul, care se întunecă de îndată ce deschidem caseta; iar caseta de plumb este goală, dar în ea se ascunde știința
(...)
  Autorul acestei cărți face parte din cei care nu știu că aceste casete sunt făcute să fie deschise. Așa că le are pe toate, dintr-un singur gest; le păstrează pe toate dintr-o singură mișcare, fără să dorească să afle ce anume se află în ele. El strânge la piept aparența absolută a Vieții. Căci a trăit din exterior ceea ce, la urma urmei, nu merită să fie trăit din interior. Iar el a scris așa cum a trăit, pentru că așa a simțit, adică fără să deschidă vreodată aceste casete. A avut dreptate să nu aibă dreptate. Căci a interpreta înseamnă a nu ști cum să explici. Iar a explica înseamnă că nu ai înțeles.”

Pessoa