”Fiecare din noi, singur cu sine însuși în tăcerea ființei în care este, are o personalitate inexprimabilă, pe care nici un termen nu o poate reda, pe care nici un gest n-o interpretează, pe care nici cea mai expresivă privire n-o interpretează, și care nu înțelege nici cea mai (...) a gesturilor. Prin această personalitate extra-socială, chiar extra-umană, fiecare din noi este un etern izolat, un etern crucificat în propria lui condiție de a-nu-fi-ceilalți. Esența intimă, proprie, de a simți este tocmai această imposibilitate a individului de a putea exprima, în interiorul său, altcumva decât în sine și doar pentru sine. Căci sentimentul se exprimă numai atunci când ajunge la inteligență. Substanța sentimentului constă în faptul că el nu se exprimă. Orice gest presupune reprezentarea mentală a unui gest, chiar dacă în mod sumar, obscur și subconștient - iar ”reprezentarea mentală” este o idee, adică un fenomen din acea parte a ființei noastre căreia îi spunem inteligență.
   A simți înseamnă în mod iremediabil a fi complet singur.”

Pessoa