”E mult mai probabil ca un poet care cunoaște curba lui Gauss să scrie un mai bun sonet despre iubire decât un poet care o ignoră. Ceea ce nu este decât în aparență un paradox. Poetul care s-a străduit să se intereseze de o dificultate matematică reprezintă el însuși instinctul curiozității intelectuale, iar dacă are acest instinct al curiozității intelectuale, cu siguranță că el a adunat în decursul vieții sale detalii despre iubire și despre sentimentele cele mai interesante într-o măsură mai mare decât ar fi făcut-o cel ce nu se arată interesat decât de mersul normal al măruntelor sale vieți - momit de salariu și mânat din urmă de bâta supușeniei sale. Acesta va fi așadar mult mai viu, cel puțin în poezie: ceea ce explică legătura subtilă existentă între curba lui Gauss și Amaryllis-ul* momentului.
   Acesta va fi un poet și un om, nu un animal care comite versuri.”


* Referință la floarea (crinul roșu) din care există câteva zeci de varietăți dar, și mai probabil, la păstorița dintr-un poem de Vergiliu al cărei nume, mai târziu, va fi utilizat și pentru desemnarea unei curtezane a lui Ludovic al XVIII-lea.

Ultimatum și alte manifeste, Fernando Pessoa