O carte bijuterie în care sunt conturate
reațiile și viața burgheză din New York-ul primelor decenii de după cel de-al
doilea Război Modial, avându-l în prim plan pe cel mai răsfățat și plin de
expresie scriitor american al timpului - Truman Capote, dar și lebedele lui:
Slim, o femeie a cărei maniere au fost șlefuite de bărbați ca Hemingway, Cooper
sau Hawks; Pamela Digby, fostă noră a unui prim-ministru, Marela Agnelli, o
prințesă căsătorită cu moștenitorul regatului Fiat și draga de Babe, căsătorită
cu Bill Paley, director al televiziunii CBS, un om important, adulat, dar care
se lovea de cei care nu îl acceptau în lumea lor din cauza etniei sale ebraice,
cum ar fi fost acel club de înot în care nu a fost primit. Rana se preschimba
în furie și se vedea cumpărând alt Picasso, altă locuință, altă stație de
televiziune, altă creație vestimentară pentru Babe, doar ca ceilalți să strângă
din dinți văzând ce poseda, faptul că o poseda pe ea.
Babe, femeia căreia i se
cerea să fie perfectă, pe care nimeni nu a văzut-o niciodată demachiată, nici
măcar soțul (dormeau în dormitoare diferite), care își lua notițe după fiecare
masă legat de ce nu a fost bine la ce a gătit după spusele soțului, ca să nu se
repete, și căreia i se spunea, inclusiv dinspre părinți ”fața e singura ta
avere”. O mamă neglijentă, altminteri. Nimeni nu i-a văzut cicatricile, decât
Truman o singură dată. Un fel de obiect decorativ pentru unii, dar nu și pentru
el, True heart, cel care îi spune ”cuvintele mele n-ar izbuti niciodată să te
descrie așa cum ești, dragă Babe”.
Truman, care avea mereu rezervat un dormitor
plin cu flori, cu deschidere către grădină, în casa familiei Paley, cineva care
îi aducea farmec în viață, omul care nu avea să fie niciodată stânjenit de ceea
ce îi spune, confesându-i-se. Acea creatură blondă care își face apariția la
miezul nopții pe terasă într-o pijama de mătase, plângându-se, ”Billl, stai cu
mine, nu pot să adom!”, după o petrecere în care a dansat înflăcărat cu Bobolinkul
său, uimindu-l pe Bill despre cum a putut să o facă să roșească și să transpire
și să îi deranjeze părul soției sale sobre și impecabile pe care niciodată nu o
mai văzuse așa, lăsându-l profund tulburat.
Cartea care conține cele mai multe
bârfe posibil pe centimetru pătrat, iar lui Truman îi plăcea să le înflorească
cât mai mult, ca să-și distreze prietenele. Despre timpul când Capote a scris
”Mic dejun la Tiffany” și mai ales capodopera sa ”Cu sânge rece”, iar mai apoi
povestirea care a făcut pe cineva să înțepenească mortal cu revista în mână,
citind-o. Despre eleganța și rafinamentul care semnifică ceva în ochii lumii,
dar o lume goală, pustiită pe dinăuntru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu