respiră adânc

lunyu merge pe străzi murdare
şi prin reţele de canalizare
vorbeşte cu oameni rataţi
cu alcoolici
cu nebuni
se angajează la cele mai umilioare joburi

la lunyu nu se merită să te uiţi de două ori

când treci pe lângă el
mişcându-ţi un pic mâneca stângă
ca să te uiţi la ceasul elveţian
pe lunyu se merită să-l înjuri şi să-l scuipi

în haina lui zace un laborator chimic
cu gaze toxice
o bombă gată să explodeze
gata să-ţi împrăştie dulceaţa existenţei
pe pereţii vilei tale de lux

lunyu are o aluniţă pe buric
despre care nimeni nu ştie
şi inima lui vrea să fie contaminată
cu dragoste
o dragoste adevărată cum numai
mâinile lui pot fi de adevărate

atunci o apă curată i-ar creşte
pe dinăuntru
şi l-ar face mare
atât de mare
încât oamenii ar intra în el
ca să se curăţe de păcate

dar zâmbetul lui primitor
n-ar fi decât o contemplare a deşertului
pe care l-au ridicat în el
ceilalţi oameni

o viaţă ticsită sub ruine
ca-ntr-o fântână acoperită
în care lunyu îşi ascunde plânsul
chiar dacă nu plânge