Suntem mai generoși cu ceilalți, decât cu noi înșine. Suntem întotdeauna mai generoși cu cei pe care îi iubim, decât cu noi, din simplul motiv că nu ne iubim îndeajuns.

    Ideea asta mi-a venit citind ”Meseria de romancier”, a lui H. Murakami, adică e o metaforă, o analogie, cu trimitere către ceva ce nu poate fi ghicit, dacă nu mă explic.

   Murakami mărturisește că într-un moment dat al vieții lui a început să-și traducă propriile texte, astfel, rescriindu-le. Le-a dat altă formă, traducându-le, acest lucru făcând parte din stil, din tehnica sa de lucru.

    Am observat că dacă stai să-ți prelucrezi un text, imaginându-ți că aparține altcuiva, că de fapt e o simplă traducere făcută de tine, ești mai atent la felul în care îți pui gândurile în cuvinte, articulezi mai bine, ești mai grijuliu. Ca atunci când gătești pentru cineva. Purtăm o responsabilitate mai mare în fața unor oameni care nu suntem noi înșine; care, într-un fel sau altul, ne sunt străini; suntem mai respectuoși; îi tratăm ca atare, de aici și ideea generozității sporite față de ei.
   
    E o tehnică interesantă de scris. Merită încercată.

Așa cum universul este într-o continuă expansiune, și noi suntem.

   Ceea ce contează cel mai mult este ce poți face tu pentru tine însuți. Să-ncepem.

   Dacă vrei să ți se deschidă toate orizonturile, aruncă-ți orgoliul la gunoi și vei reuși.

   Un pahar pe jumătate plin e în orice condiții ceva mai mult decât nimic.

    Singura carte care nu mă plictisește niciodată, pe care o pot citi începând cu orice pagină, din care aș putea cita infinit, pe care atunci când intru în ea nu mă pot opri să o citesc, pe care o pot reciti infinit, care mă fascinează, mă face să îmi reamintesc că literatura valorează ceva ș.a.m.d.

  "I don’t get indignant, because indignation is for the strong; I’m not resigned, because resignation is for the noble; I don’t hold my peace, because silence is for the great. And I’m neither strong, nor noble, nor great. I suffer and I dream. I complain because I’m weak. And since I’m an artist, I amuse myself by making my complaints musical and by arranging my dreams according to my idea of what makes them beautiful."

”Sometimes, when I wake up at night, I feel invisible hands weaving my destiny.”

 The book of disquiet, Pessoa

    Analizându-mă pe mine și arta cinematografică, am ajuns la concluzia că sunt ca Johnny Depp, dar vreau să fiu ca Denzel Washington.

   “You must forgive those who hurt you, even if whatever they did to you is unforgivable in your mind. You will forgive them not because they deserve to be forgiven, but because you don’t want to suffer and hurt yourself every time you remember what they did to you. It doesn’t matter what others did to you, you are going to forgive them because you don’t want to feel sick all the time. Forgiveness is for your own mental healing. You will forgive because you feel compassion for yourself. Forgiveness is an act of self-love.”

Don Miguel Ruiz

     ”Repetițiile amplifică transferul conținutului memoriei de scurtă durată în memoria de lungă durată. Studiile psihologice au demonstrat faptul că repetiția mintală a aceleiași informații accelerează și potențează gradul de transfer al memoriei de scurtă durată în memoria de lungă durată, iar astfel accelerează și amplifică procesul de consolidare. Creierul are tendința naturală de a repeta informațiile noi, în special informațiile care captează atenția. De aceea, după un timp, caracteristicile importante ale experiențelor senzoriale devin din ce în ce mai bine fixate în memorie. Aceasta explică motivul pentru care un individ își poate aminti fragmente mici de informație studiată în profunzime mult mai bine decât fragmente mari de informație studiată numai superficial. De asemenea, explică de ce procesul de consolidare a memoriei se realizează mai bine la o persoană odihnită decât la o persoană obosită.”

Tratat de fiziologie a omului, Guyton & Hall

"…that episode of the imagination which we call reality.
    It’s been raining for two straight days, and the rain that falls from the cold grey sky has a colour that afflicts my soul. For two straight days… I’m sad from feeling, and I reflect it at the window, to the sound of the dripping water and pouring rain. My heart is overwhelmed, and my memories have turned into anxieties.
     Though I don’t feel tired and have no reason to feel tired, I’d love to go to sleep right now."

Fernando Pessoa, The Book of Disquiet

    ❝Opinions, judgments, memories, dreaming about the future—ninety percent of the thoughts spinning around in our heads have no essential reality.❞

Charlotte J. Beck

       Dacă fumul de țigară se consideră un aliment indus prin mecanism farmacocinetic de inducție enzimatică încrucișată a izoformei CYP 1A2, iar cafeina este unul dintre medicamentele afectate de către această interacțiune, scăzându-i-se concentrația plasmatică până la ineficacitate, înseamnă că clasică combinație tutun-cafea este o combinație clasic eșuată din punct de vedere farmacologic.

"Cele mai multe conversații în viața asta le ai cu tine însuți. Fii drăguț cu tine.”

"They ought to give my heart a medal/ For letting go of you"

Inside the chaos, build a temple of love.

Rune Lazuli

    Poemul "Graba", tradus în catalană de către Pere Bessó, din volumul de poezie ”Când spui dragoste/ parcă spui prea mult”, Editura Vinea, București, 2016

Graba

Te-am rugat să nu te așezi

pentru că am venit fugitiv,

în grabă,

doar să te salut

și să văd ce mai faci.

Ți-am spus să stai în picioare,

pentru că mai am alte treburi

și nici pe tine nu vreau

să te rețin prea mult.

Am mințit.

Vreau să te deranjez și, apoi,

nicio grabă nu-și are justificarea,

cât ești lângă mine.

Am calculat că dacă

vom sta în picioare,

distanța dintre noi

va fi mai mică

decât dacă ne așezăm.

Chiar și pentru un timp scurt,

te-am vrut față în față cu mine,

aproape, nimic altceva

să nu mai existe.

PRESSA

T’he demanat de no seure
perquè he vingut a corre-cuita,
apressada,
només saludar-te
i veure com et trobes.
T’he dit de restar dempeus,
perquè encara tinc altres coses a fer
i no vull retindre’t massa.

He mentit.

Vull destorbar-te i, a més,
cap pressa i no hi ha
justificació
que estigues al meu costat.

He calculat que si
restem dempeus,
la distància entre nosaltres
serà menor
que si ens asseiem.

Fins i tot i per breu temps,
t’he volgut cara a cara amb mi,
a prop, ja no hi ha cap altra cosa.

Și în germană

Die Eile 

Ich habe dich gebeten dich nicht hinzusetzen, 

weil ich nur beiläufig gekommen bin,

in Eile, 

nur um dich zu begrüßen

und um zu sehen wie es dir geht. 

Ich habe dir gesagt, dass du stehen sollst, 

weil ich noch andere Sachen zu erledigen habe

und dich will ich auch nicht 

zu lange zurückhalten. 

Ich habe gelogen. 

Ich will dich stören und danach, 

hat keine Eile seine Rechtfertigung,

solange du neben mir bist. 

Ich habe berechnet, 

dass wenn wir stehen würden, 

die Entfernung zwischen uns 

kleiner wäre

als wenn wir sitzen würden. 

Sogar für kurze Zeit, 

wollte ich dich vor mir haben, 

nahe mir, nichts mehr

soll existieren. 

                               Ciutescu Francesca Dorothea

„Fiinţa îmi era străvezie precum adâncul marii, ca tăcerea mulţumită de sine a nopţii, ca liniştea solilocvă a amiezii”.

  Kierkegaard

”Așa cum am mai spus, lucrul care îmi place cel mai mult când scriu este acela că ”pot deveni oricine vreau”. De ce aș renunța de bunăvoie la un asemenea drept minunat?”

Haruki Murakami, Meseria de romancier