Discutie intre doi angajati care muncesc regular in weekend:
- Azi e miercuri?
- Nu, e marti; sau duminica, cine stie.

”Lenea îl face pe discipol să nu-și cunoască adevărata putere.”

 Francis Bacon, Despre execlența și progresul cunoașterii divine și umane

(Priveliște de asamblu)

În josul munților un cerb expiră abur

Și vântul mișcă-ncet crenguțele de-alun

Pe ceața ierbii liniștea de fagur

Urc-o furnică-n visul ei nebun

De a atinge apogeul înălțimii

În milimetrica-i apropiere

De-un splendid răsărit. În fracțiunile miimii

Se poate demonstra că te-am iubit. Și ce avere

mi-ai dăruit tu învățându-mă să văd

că ploaia-ți poate fi un mai măreț decor

decât o limuzină și-o vilă ce-i prăpăd.

Cât ești cu mine nu am cum să mor,

prefer o viață simplă, ceaiul vrac;

Toți știu ce-i binele, și totuși rău-l fac.

(Sonetul unui corupt)

De ce să-mi plimb regretu-n cerul gurii

Să-i simt acreala și sapiditatea,

De ce să îl arunc în curtea celor tineri

Ce l-ar da mai departe cu lopata?

De ce să-ntorc sămânța-nveninată

Din groapă-n groapă până se va prinde

Născând infernul sclipitor în piatră

În așteptarea ochiului care l-ar vinde

Pentru un strop de aur sau o pană de triumf?

”Am corp de pupăză, dar și un cap de ștrumf!

Închide ochii dacă vrei să-i dau cu var

Pot chiar a-ți spune ceea ce o s`te-amuze

Nu vreau sa îți creez iluzii,

Vreau numai să te-ndoi financiar.”

(Dragoste)

Ai fi putut să cauți pietricele, pe malul mării, și-n rădăcini de brad;

Nocturn, să fii culegător de stele; în nervul frunzei

ce toamna-ți cade-n brațe, să îi învii un zâmbet de smarald

care să contagieze o planetă.  Ai fi putut conturul buzei

dânsei să-l dezenezi pe cer, ca să-l săruți, până va dispărea

străpuns de o cometă ce calea își greși în univers.

Din piatră brută să aprinzi un foc numai pentru a-i coace o bezea.

Ai fi putut să-i lași drept testament un singur vers

pe care să-l arunce-n primul coș făr` să-l citească,

trezindu-se apoi că este prea târziu să se căiască.

Ai fi putut de dânsa să te rupi în prima clipă-n care falnic

păși făr` să te vadă, cu o privire geamănă cu biciuirea.

Ai fi putut, mai bine,  să îi iubești pe cei care zadarnic

pentru-a putea trăi, ți-au așteptat iubirea.

  ”Mintea are asupra corpului puterea pe care o are un om liber asupra sclavului său, rațiunea, însă, are asupra imaginației puterea pe care un magistrat o are asupra unui cetățean.”

Aristotel

  ”Cunoașterea este capabilă să modifice alcătuirea minții, obligând-o să nu rămână fixată în defectele ei, ci să devină susceptibilă de a crește și de a se reforma. Pentru că omul neînvățat nu știe ce înseamnă să coboare în sine, sau să se examineze pe sine.”

Francis Bacon, Despre excelența și progresul cunoașterii divine și umane

"Rănile provocate de un prieten sunt cinstite, pe când sărutările dușmanului sunt înșelătoare."

Pildele lui Solomon 27:6

Cele două cărți ale lui Francis Bacon despre excelența și progresul cunoașterii divine și umane de Francis Bacon

”Vedem astfel că există în fier o atracție particulară pentru magnet; însă, dacă fierul depășește o anumită cantitate, își va ține în frâu afecțiunea pentru magnet și, ca un bun patriot, va tinde să se unească cu pământul, care este regiunea și țara tuturor corpurilor masive.”

Despre excelența și progresul cunoașterii divine și umane, Francis Bacon

"Un singur om este pentru altul un teatru întreg."

Seneca, Scrisori către Luciu, epistola VII

Alte glasuri, alte încăperi de Truman Capote

   ”Lumea era un loc înfricoșător, da, știa asta: dăinuia doar o clipă, dar oare ce dura pentru totdeauna? și ce era doar ce părea a fi? stânca se macină, râurile îngheață, fructele putrezesc; când un om e înjunghiat, sângele negrilor și albilor curge la fel; papagalii dresați spun adevărul mai des decât aproape oricine și cine e mai singur: vulturele sau viermele? orice inimă înflorită se ofilește și se chircește ca și planta din care a răsărit...”

Alte glasuri, alte încăperi, Truman Capote

"drumul spre fericire nu e totdeauna drept ca o șosea.”

Truman Capote, Alte glasuri, alte încăperi

   ”Adevărul e că, după ce ai suferit o lovitură, fizică, spirituală, de orice fel, ai să crezi totdeauna că dacă ai fi ascultat o presimțire (există, de obicei, în asemenea cazuri o presimțire închipuită), nu s-ar fi întâmplat nimic; și cu toate acestea, chiar dacă aș fi știut limpede ce avea să se întâmple, aș fi făcut același lucru, căci în orice viață se ivesc situații când nu mai ești altceva decât un fir într-o țesătură împletită cu premeditare de.. de cine să spun? Dumnezeu?”

Alte glasuri, alte încăperi, Truman Capote