”Lumea era un loc înfricoșător, da, știa asta: dăinuia doar o clipă, dar oare ce dura pentru totdeauna? și ce era doar ce părea a fi? stânca se macină, râurile îngheață, fructele putrezesc; când un om e înjunghiat, sângele negrilor și albilor curge la fel; papagalii dresați spun adevărul mai des decât aproape oricine și cine e mai singur: vulturele sau viermele? orice inimă înflorită se ofilește și se chircește ca și planta din care a răsărit...”

Alte glasuri, alte încăperi, Truman Capote