Suntem mai generoși cu ceilalți, decât cu noi înșine. Suntem întotdeauna mai generoși cu cei pe care îi iubim, decât cu noi, din simplul motiv că nu ne iubim îndeajuns.

    Ideea asta mi-a venit citind ”Meseria de romancier”, a lui H. Murakami, adică e o metaforă, o analogie, cu trimitere către ceva ce nu poate fi ghicit, dacă nu mă explic.

   Murakami mărturisește că într-un moment dat al vieții lui a început să-și traducă propriile texte, astfel, rescriindu-le. Le-a dat altă formă, traducându-le, acest lucru făcând parte din stil, din tehnica sa de lucru.

    Am observat că dacă stai să-ți prelucrezi un text, imaginându-ți că aparține altcuiva, că de fapt e o simplă traducere făcută de tine, ești mai atent la felul în care îți pui gândurile în cuvinte, articulezi mai bine, ești mai grijuliu. Ca atunci când gătești pentru cineva. Purtăm o responsabilitate mai mare în fața unor oameni care nu suntem noi înșine; care, într-un fel sau altul, ne sunt străini; suntem mai respectuoși; îi tratăm ca atare, de aici și ideea generozității sporite față de ei.
   
    E o tehnică interesantă de scris. Merită încercată.