o dimineaţă de culoarea caisei

copacii sunt albi şi tot mai puţini

pe pământ o crustă sfărâmicioasă de gheaţă
îmi măsoară paşii
ca şi mine alţi oameni merg în grabă
semaforul se opreşte pe roşu
mă uit la cer şi la contururile de sus
ale acoperişurilor
am timp pentru asta
simt că ar putea fi cerul de
oriunde aş vrea să ajung
toate grijile dispar
dacă mă gândesc
la rostul depăşirilor de limite
dorinţa de a trăi intens
ca seva din mijlocul arborilor
acoperiţi cu zăpadă