câinele mort pe care îl duc în spate
când viaţa vrea să se oprească în loc
să reînceapă
să moţăie pe saltelele nescuturate
ale trecutului ruşinos
oasele câinelui mort cârje pentru ochelarii de bunic
inima câinelui mort un castel vişiniu
canalizări în care se scriu texte
se ticsesc în sticluţe li se dau drumul pe apă
până la cascada înaltă a sufletului
se sparg biografii
ţăndările rămân peste tot
câinele mort pe care îl duc în spate
sunt eu scris de mâna ta
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Priscilla Du Preez Altminteri ai putea crede Că ți-am acceptat cererea de prietenie Dintr-o simplă eroare de tastare Dintr-o clipă de neat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu