aşteaptă-mă şi pe mine

Tiptil se apropie sfârşitul exemplar.
În şoaptă va începe să-ţi vorbească
despre călăreţi şi pescăruşi,
poate şi despre poeziile de azi
care se asortează cu cele de ieri.
Rezist în aşteptarea marii arşiţe,
mai bine decât pantofii ce m-au cărat
trei primăveri.
Acolo, printre cărţile bibliotecii
închise, în căutarea gândului genial,
sânt la un pas să mă înec cu propria-mi salivă.
Nu survine nimic. Între timp
mă trezesc odată cu mine, împrăştiind orele
vraişte. Deschid uşa grabnic
să mă ascund în pieptul tău.