2.XI.11. Azi dimineaţă, pentru prima dată după multă vreme, regăsesc bucuria provocată de imaginea unui cuţit ce mi se răsuceşte în inimă.
În ziare, în discuţii, la birou te seduc adesea temperamentul limbii şi, pe urmă, speranţa născută dintr-o slăbiciune actuală, speranţa ce vizează o iluminare subită şi cu atât mai intensă în clipa imediat următoare; apoi te mai ispitesc numai şi numai marea încredere în sine, ori simpla nepăsare, ori o puternică impresie prezentă, pe care vrei, cu orice preţ, să o împingi în viitor, ori opinia că adevăratul entuziasm de acum justifică orice lipsă de concentrare de mai târziu, ori bucuria pe care ţi-o provoacă frazele care sânt curmate pe la mijloc de un ghiont sau două şi te fac treptat să-ţi deschizi gura cât e de mare, chiar dacă ţi-o întind mult mai repede strâmbându-ţi-o, ori vaga eventualitate a unei judecăţi hotărâte, ce urmăreşte să fie clară, ori efortul de a continua un discurs care, de fapt, s-a terminat, ori dorinţa de a abandona teama în grabă, iar, la nevoie, umilit, ori disperarea ce caută o soluţie pentru respiraţia ei greoaie, ori dorul după o lumină lipsită de umbre - toate acestea te pot ispiti spre fraze de tipul: "Cartea pe care tocmai am terminat-o este cea mai frumoasă pe care am citit-o până acum" sau "este aşa de frumoasa cum n-am mai citit alta".
În ziare, în discuţii, la birou te seduc adesea temperamentul limbii şi, pe urmă, speranţa născută dintr-o slăbiciune actuală, speranţa ce vizează o iluminare subită şi cu atât mai intensă în clipa imediat următoare; apoi te mai ispitesc numai şi numai marea încredere în sine, ori simpla nepăsare, ori o puternică impresie prezentă, pe care vrei, cu orice preţ, să o împingi în viitor, ori opinia că adevăratul entuziasm de acum justifică orice lipsă de concentrare de mai târziu, ori bucuria pe care ţi-o provoacă frazele care sânt curmate pe la mijloc de un ghiont sau două şi te fac treptat să-ţi deschizi gura cât e de mare, chiar dacă ţi-o întind mult mai repede strâmbându-ţi-o, ori vaga eventualitate a unei judecăţi hotărâte, ce urmăreşte să fie clară, ori efortul de a continua un discurs care, de fapt, s-a terminat, ori dorinţa de a abandona teama în grabă, iar, la nevoie, umilit, ori disperarea ce caută o soluţie pentru respiraţia ei greoaie, ori dorul după o lumină lipsită de umbre - toate acestea te pot ispiti spre fraze de tipul: "Cartea pe care tocmai am terminat-o este cea mai frumoasă pe care am citit-o până acum" sau "este aşa de frumoasa cum n-am mai citit alta".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu