în seara dinaintea morţii
închipuite
am trecut prin culisele vieţii
cu ochii închişi
cu pumnii însângeraţi de adevăr
am trecut zebra pe roşu
de şaisprezece ori
i-am deschis
nicio vânătaie pe trup
aşa am aflat că
apa aceasta nu îmi mai păstrează
amprentele
ochii care atâta m-au vânat
şi-au găsit altă pradă
am fost nevoită să fug
ştiam că pământul nu a învăţat să ierte
greul până la capăt
dar într-un pumn de iarbă au înflorit
toporaşi
cu şoapte mi-au adormit
cicatricile gândurilor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Priscilla Du Preez Altminteri ai putea crede Că ți-am acceptat cererea de prietenie Dintr-o simplă eroare de tastare Dintr-o clipă de neat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu