La zoo

Cât în afară maidanezii îşi lingeau rănile,
în căutare de oameni care să îi aline,
lupul se învârtea într-o cuşcă prea mică
pentru libertatea cerşită,
mâhnit trup, nesătul,
colţii lui străluceau pe o rază anume a cercului
cu furie adâncit.


Când oboseala i-a pătruns în şira spinării,
s-a culcat şi a visat un câmp fără margini.


Am plecat de acolo, iar sunetele aflate
în preajmă şi-au pierdut viul, sălbăticia s-a stins.
Apoi, ca-n mirosul cu care te obişnuieşti, după
mai multe trageri de aer, totul a revenit la normal.


M-am gândit că e un fel de împăcare
chiar şi coborârea de mâini, când maidanezii flămânzi
sar să muşte, să-ţi lingă falangele, dar se opresc înainte
să provoace vreun rău, nu întrec jocul.