Pierderile
V-ați furișat spre margini din câmpul de bătaie
Cu poala pelerinei adusă pe obraz.
V-a închircit și brațul, și spada nu mai taie,
Și beți al nepăsării înșelător extaz.
Nimic nu mai agită nervurile acestei
Făpturi care-n grăsime v-a-mugurit anost;
Zac gîngavele gînduri în plușurile țestei
Și-a căpătat albeața cristalul ce-a mai fost.
- Este oribil. Mila tresare doar o clipă
Și îmi trimite-n față palorile ei moi,
Când în adânc, slăbită și rar, aud cum țipă
Viața ce se-neacă încet, încet în voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu