.

Doar atunci când

mi-au strivit și ultima

speranță,

m-am echilibrat.

Nu mai aveam ce să schimb.

Mi-am limpezit ochii și mintea.

 Am plecat fără

să spun un cuvânt.

 Zadarnic e totul așa cum

toate se termină-n toamne.

Toate se termină-n toamne.

Toate se duc în toamne.

Sunt acea toamnă

care își privește

cu ochi lucizi descompunerea.

Frunzele mele triste

în căderea lor

se lovesc în asfaltul

rece și ud.

Aș vrea pentru o vreme

ceața să acopere totul.

Să rămân,

să stau nemișcată în ceață.