”-  Da, spunea Mariko. Trebuie să fie foarte greu pentru dumneata. Lumea noastră e atât de diferită de a voastră. Foarte diferită, dar foarte înțeleaptă. Ea zărea figura neclară a lui Toranaga în lectica din față și-i mulțumi încă o dată lui Dumnezeu pentru că-l scăpase. Cum să-i explic barbarului despre noi, cum să-l laud pentru vitejia lui? Toranaga îi poruncise să-i explice, dar cum? Dă-mi voie să-ți spun o poveste, Anjin-san. Când eram tânără, tatăl meu era generalul unui daimyo numit Goroda. La vremea aceea, seniorul Goroda nu era marele dictator, ci un daimyo, care lupta încă pentru putere. Tatăl meu l-a poftit pe acest Goroda și pe vasalii lui mai de seamă la un ospăț. Nici nu i-a trecut prin minte că nu erau bani destui să cumpere toată mâncarea, sake-ul și tatami-urile pe care o asemenea vizită le cereau, după datină. Să nu crezi că mama gospodărea prost banii. Fiecare bănuț din venitul tatălui meu mergea la vasalii lui și, deși oficial el avea bani doar pentru patru mii de războinici, mama, prin felul cum îi mânuia, chivernisindu-i și dându-i cu țârâita, a văzut că el putea conduce în bătălii cinci mii trei sute de oameni, pentru gloria seniorului său. Noi, familia - mama, concubinele oficiale ale tatălui meu, frații și surorile - abia dacă aveam destul ca să mâncăm. Dar ce conta? Tata și oamenii lui aveau cele mai bune arme, cei mai buni cai, iar ei își dădeau și sufletul pentru seniorul lor.
     Da, pentru acest ospăț nu erau destui bani, așa că mama a mers la peruchieri, în Kyoto, și și-a vândut părul. Mi-l amintesc, era negru ca smoala și-i ajungea până la brâu. Dar l-a vândut. Peruchierii i l-au tăiat în aceeași zi și i-au dat o perucă ieftină, iar ea a cumpărat tot ce era de trebuință, salvând onoarea tatălui meu. Era datoria ei să plătească, și a plătit. Ea și-a făcut datoria. Pentru noi datoria e mai presus de orice.
- Ce-a spus tatăl tău când a aflat?
- Ce altceva decât să-i mulțumească? Era datoria ei să găsească banii ca să-i salveze onoarea.
- Pesemne că l-a iubit foarte mult.
- Iubire e un cuvânt creștin, Anjin-san. Iubirea e un gând creștin, un ideal creștin. Noi n-avem nici un cuvânt pentru ”iubire” cu sensul pe care înțeleg că-l are la voi. Datorie, credință, onoare, respect, dorință, acestea sunt cuvintele și gândurile pe care le avem noi și de care avem nevoie.
Îl privi și, fără să vrea, rememoră clipa când el îl salvase pe Toranaga și, prin Toranaga, pe soțul ei. Să nu uiți niciodată că ei amândoi erau acolo, fără nici o scăpare, și că amândoi acum ar fi morți, dacă nu era acest bărbat.
    Se asigură că nu era nimeni în preajmă.
- De ce-ai făcut ceea cea ai făcut?
- Nu știu. Poate pentru că... Se opri. Erau atâtea lucruri pe care le putea spune: Poate, pentru că Toranaga era lipsit de ajutor și nu voiam să fiu ciopîrțit... Pentru că, dacă el era descoperit, noi toți am fi încurcat-o... Pentru că bănuiam că nimeni, în afară de mine, nu știa că el e cu noi și numai eu puteam să iau asupra-mi o asemenea primejdie... Pentru că nu voiam să mor - sînt prea multe de făcut ca să-mi irosesc viața și Toranaga este singurul om care-mi poate da înapoi corabia și libertatea. În loc de toate astea, răspunse în latină: Pentru că El a spus dă-i Cezarului ce este al Cezarului.”

Shogun, James Clavell