„Pentru un om care vrea să vadă, nu există
spectacol mai frumos decât cel al inteligenţei în luptă cu o realitate care o
depăşeşte. Spectacolul orgoliului uman este inegalabil. Toate încercările de
a-l deprecia rămân zadarnice. Această disciplină pe care spiritul şi-o dictează
sie însuşi, această voinţă pe care singur şi-a făurit-o, această confruntare
are în ea ceva puternic şi ciudat. A sărăci o realitate a cărei inumanitate
face măreţia omului înseamnă a-l sărăci şi pe acesta, înţeleg atunci de ce
doctrinele care-mi explică totul, în acelaşi timp mă slăbesc. Ele mă descarcă
de povara propriei mele vieţi, pe care totuşi trebuie s-o port singur. Ajuns la
această cotitură, nu pot concepe ca o metafizică sceptică să se alieze cu o
morală a renunţării.
Conştiinţa şi revolta sunt refuzuri contrare
renunţării. Dimpotrivă, le însufleţeşte tot ce-i ireductibil şi pasionat într-o
inimă omenească.”
Albert Camus, Mitul lui Sisif
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu