”Uite, până și camera asta: un cămin în care nu poți să arzi nici măcar tămâie, oglinzi mincinoase care măresc. Nimic nu e ceea ce pare, Walter. Pomii de Crăciun sunt din celofan, iar zăpada nu-i decât fulgi de săpun. În noi zboară ceva numit suflet, când mori nu ești niciodată mort, iar când ești viu nu ești niciodată viu. Și tu vrei să știi dacă te iubesc! Nu fi stupid, Walter, nici măcar nu suntem prieteni...”

Truman Capote, Rupe definitiv cu trecutul