Ți s-a urît să te joci unu la unu
cu singurătatea,
stările aranjate
într-o ordine imperfectă
pe tabla de șah.
Cele mai vechi iluzii sărind pe scenă
cînd nu te aștepți,
chipul tău speriat de lucrurile care par
mai puternice decît tine
și nimeni care să te înțeleagă,
să-ți învețe felul de a fi.
În loc să te învelești în propria umbră,
te arunci eroic în lumini
cu mișcări din ce în ce mai departe
și tot restul vieții la un pas de pămînt.
Deși lumea nu o știi plastilină,
jurul e la fel de flexibil ca și timpul,
iar moartea nu va șlefui tacit
partea de sus a gardului.
Nu va avea timp nici măcar să zică
mat!
*din volumul meu de debut, Între noi, Editura Lumen, 2009, Iași.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu