totul începe cu o pagina goală
cuvinte luate la întîmplare
ne strigăm disperarea
degetelor rămase
în versuri pe care nu le putem pipăi
vine o zi cînd ne trezim
la fel de somnoroşi ca de obicei
iar cineva drag nu se mai trezeşte deloc
vine pur şi simplu o oră
cînd omul de lîngă tine se duce
să completeze un alt element lipsă
în colecţia putrezită
de morţi
sunt zile în care nu mai dormim
cu gîndul la celălalt
care poate nici el nu doarme
nici el
aşa ieri mi-am zis
să nu vorbim
să nu atingem nimic
doar să strigăm
şi
chiar
am
strigat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Ulrike Langner Fiecare cameră a inimii mele se termină în câte o gradină și are o definiție. Camera tăcerii a fost prima și ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu