duminică, 11 iulie 2010

fă cum ştii

muşcăturile de la ţânţari le-aş roade până la sânge
nu-mi mai pasă de ce se poate întâmpla mai departe
vreau să-mi dorm toată viaţa

să-i trimit dracului pe toţi cei pe care i-am tot luat pe din ocolişuri
când situaţia a cerut rafinament

să scriu şi eu un text piramidal răsturnat
să-mi asum spusele că l-am făcut bine
că-s mare şi...
că scriu bine oricum

să pot combina clişee cu ceea ce nu se spune cu voce
şi ceea ce contează de fapt
mai mult decât altele luate-mpreună

vreau să-mi cumpăr un papagal şi o pisică fără gheare
să-i las liberi
să observ cum convieţuiesc

să te ştiu în preajmă
chiar şi când nu eşti
să vină toamnă
dar de fapt...
altcineva

să observ lipsa de întuneric
să sting lumina ca să-mi apară




uv

un cuier pentru haine, altul pentru zăpadă
nu ţi-am amintit cât de bine
e să faci focul în pădure iarna
când se face mai frig să te aşezi pe jăratec
şi viteza pe care o ia sania la o altitudine de cădere
cu fricile în buzunarele cusute pe dinăuntru

nu se mai sună, se aruncă cu pietricele
şi dacă tavanul se-apleacă un pic, înseamna
c-ai stat prea mult în soare
din boltă s-ar desprinde o înghiţitură
de gol fără intestine
chiar poţi să îl faci să adoarmă
cu burta pe creştetul codrilor

3 comentarii:

Diana spunea...

wow! superb! mi-a plăcut mult asta:
să scriu şi eu un text piramidal răsturnat
să-mi asum spusele că l-am făcut bine
că-s mare şi...
că scriu bine oricum

ești foarte bravo!
dia.

Ecaterina Ștefan spunea...

stau si ma gandesc acuma ca n-ar exista poezia mea daca n-as trai, si asta nu in sensul prin care "daca n-as exista pe pamant", ci anume daca nu as trai tot ce mi se intampla, pentru ca ceea ce scriu este o simpla realitate rasturnata, despre care stiu, care imi provoca sau care mi-a provocat ceva puternic.

Diana spunea...

da, așa e :P poezia e trăire