îmi spunea că iadul e doar un antrenament
că aşa devenim mai puternici
mă gândesc că nu e bine să-mi antrenez
curajul pentru moarte
nici măcar într-o formă iluzorie
s-ar putea să nu mă pot controla
*
uneori aud soneria
mă apropii de uşă
şi îmi dau seama că nu e nimeni
că doar un copil
se juca la telefon undeva jos
în ogradă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
”Știu – și ea mi-a confirmat apoi totul – că în tot timpul acelui drum de zece minute împreună, din stația tramvaiului pînă-n fața blo...
-
© Priscilla Du Preez Altminteri ai putea crede Că ți-am acceptat cererea de prietenie Dintr-o simplă eroare de tastare Dintr-o clipă de neat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu