Ultimul sfârşit de săptămână l-am petrecut la Orheiul vechi, alături de alţi 13 oameni care au venit să scrie proză poliţistă, deşi tematica se prezenta ca o regulă ce putea fi încălcată. Majoritatea participanţilor s-au străduit să nu o încalce. Tabăra de creaţie a durat 3 zile. Mulţi dintre tinerii scriitori veniţi acolo îmi erau cunoscuţi de la revista Clipa, cu care colaborez din 2008, şi de la Atelierul Vlad Ioviţă, membră a căruia sunt din acelaşi an. Au mai venit şi tineri scriitori pe care i-am citit, dar pe care nu-i cunoşteam personal. Maria-Paula Erizanu, de exemplu, despre cartea căreia am scris o cronică, la timpul când a apărut, acum mi-a fost foarte interesant să şi vorbesc cu ea. Doi tineri scriitori braşoveni, foarte nostimi, foarte buni în scriitură, Andrei Doşa şi Naomi Ionică, pe care i-am citit în mediul virtual, iar acum am avut şansa să port cu ei nişte discuţii care rupeau orice percepţie asupra timpului, astfel încât orele matinale se transformau subit în după-amiezi şamd.
În prima seară a citit poezii Naomi, şi au fost discuţii la nivel tehnic, apoi discuţii de interpretare, păreri, impresii, întrebări către autoare şi răspunsuri. La această lectură au venit şi careva elevi din Orhei. Pentru ei a fost ceva nou, fiindcă nu au avut până acum tangenţe cu aşa tip de poezie. În a doua seară am citit eu poezii. Discuţiile au fost mai mult constructive şi au durat până aproape de miezul nopţii. Mi-a fost foarte interesant să aflu părerile celor mai buni dintre colegii mei de literatură, mai ales că am citit câteva texte şi din volumul meu de debut, apărut acum 3 ani, pe lângă textele recente. M-a zguduit un text din propria-mi carte, în care lăsasem semn să-l citesc înainte de plimbarea cu căruţa, prin Orheiul vechi, alături de câţiva colegi de-ai mei. Aurelia Borzin era foarte sensibilă în raport cu durerea cailor când erau biciuiţi şi repeta mereu să lovească mai încet. Intrasem într-un fel de solidaritate cu caii, şi, seara, când citeam cu voce poezia pe care am scris-o acum 3 sau 4 ani, mi se părea incredibil, pentru că vorbeam acolo despre exact ceea ce se întâmplase în ziua respectivă. Era ca o previziune pe termen lung, de parcă atunci, în trecut, când am scris textul „Noaptea caii nu dorm”, am ştiut că va veni o zi în care voi avea revelaţia asta. În a treia zi am citit cu toţii prozele pe care le-am scris acolo. Am avut atunci şi trei invitaţi: Mircea V. Ciobanu, Angela Braşoveanu şi Gheorghe Erizanu, care i-au dat cu părerea după lectură şi au fost foarte generoşi în aprecieri.
În aceste trei zile ne-am plimbat mult prin peşteri, pe drumuri, pe pod, în josul Răutului. În prima zi am văzut mănăstirea, locul acela de o frumuseţe extraordinară. Din toată tabăra aceasta mi-a rămas apropierea de nişte oameni cu care ai ceva în comun, mai mult decât locul care ne unea, mai mult decât condiţiile bune, care ne dădeau un grad mare de libertate, această prietenie care nu se poate întâmpla decât într-un asemenea context. Mi-a dat seama că poţi construi nişte relaţii de amiciţie într-un timp foarte scurt, aflându-te într-o tabără cu alţi oameni, relaţii care altfel se construiesc ani. Am ajuns să ne cunoaştem, am petrecut timp frumos împreună şi asta e cel mai important. Era perfect dacă dura o săptămână şi dacă mai veneau nişte scriitori din România. În rest, mulţumiri adânci, m-am simţit foarte bine.
Şi acum o tonă de foto luate cu împrumut de la Cătălina Bălan şi Aurelia Borzin:
Carolina Vozian, Camelia Vasilov, Dumitriţa Parfente, Aura Maru, Ecaterina Bargan
Aura Maru, Mihai Felea, Andrei Doşa, Naomi Ionică
Aurelia Borzin, Ion Buzu, Ecaterina Bargan, Dumitru Crudu, Naomi Ionică
Andrei Doşa, Naomi Ionică, Dumitru Crudu, Aura Maru
Dumitru Crudu cu nepoata lui
Ecaterina Bargan, Ion Buzu, Carolina Vozian, Dumitru Crudu, Naomi Ionică, Andrei Doşa, Aura Maru, cele două micuţe: Augustina şi Iuliana.
Ion Buzu, Andrei Doşa
Aura Maru
Cătălina Bălan, Naomi Ionică, Aura Maru, Andrei Doşa, Mihai Felea
Andrei Doşa dă mâna cu Camelia Vasilov
Dumitru Crudu dă mâna cu mine
Carolina Vozian, Andrei Doşa, Dumitriţa Parfente
pe pod Dumitru Crudu, pe mal Mihai Felea, Dumitriţa Parfente şi Augustina
în a treia zi, la lectura prozelor, invitaţii: Mircea V Ciobanu, Gheorghe Erizanu şi Angela Braşoveanu, alături de unul dintre organizatorii taberei: Dumitru Crudu
Iuliana, Augustina, Ecaterina Bargan, pe bancheta din spate Cătălina Bălan, Aurelia Borzin şi Naomi Ionică
Dumitru Crudu
Cătălina Bălan
Cătălina Bălan, Mihai-Felea, Carolina Vozian
Diana Bârsan
mai mulţi.
În prima seară a citit poezii Naomi, şi au fost discuţii la nivel tehnic, apoi discuţii de interpretare, păreri, impresii, întrebări către autoare şi răspunsuri. La această lectură au venit şi careva elevi din Orhei. Pentru ei a fost ceva nou, fiindcă nu au avut până acum tangenţe cu aşa tip de poezie. În a doua seară am citit eu poezii. Discuţiile au fost mai mult constructive şi au durat până aproape de miezul nopţii. Mi-a fost foarte interesant să aflu părerile celor mai buni dintre colegii mei de literatură, mai ales că am citit câteva texte şi din volumul meu de debut, apărut acum 3 ani, pe lângă textele recente. M-a zguduit un text din propria-mi carte, în care lăsasem semn să-l citesc înainte de plimbarea cu căruţa, prin Orheiul vechi, alături de câţiva colegi de-ai mei. Aurelia Borzin era foarte sensibilă în raport cu durerea cailor când erau biciuiţi şi repeta mereu să lovească mai încet. Intrasem într-un fel de solidaritate cu caii, şi, seara, când citeam cu voce poezia pe care am scris-o acum 3 sau 4 ani, mi se părea incredibil, pentru că vorbeam acolo despre exact ceea ce se întâmplase în ziua respectivă. Era ca o previziune pe termen lung, de parcă atunci, în trecut, când am scris textul „Noaptea caii nu dorm”, am ştiut că va veni o zi în care voi avea revelaţia asta. În a treia zi am citit cu toţii prozele pe care le-am scris acolo. Am avut atunci şi trei invitaţi: Mircea V. Ciobanu, Angela Braşoveanu şi Gheorghe Erizanu, care i-au dat cu părerea după lectură şi au fost foarte generoşi în aprecieri.
În aceste trei zile ne-am plimbat mult prin peşteri, pe drumuri, pe pod, în josul Răutului. În prima zi am văzut mănăstirea, locul acela de o frumuseţe extraordinară. Din toată tabăra aceasta mi-a rămas apropierea de nişte oameni cu care ai ceva în comun, mai mult decât locul care ne unea, mai mult decât condiţiile bune, care ne dădeau un grad mare de libertate, această prietenie care nu se poate întâmpla decât într-un asemenea context. Mi-a dat seama că poţi construi nişte relaţii de amiciţie într-un timp foarte scurt, aflându-te într-o tabără cu alţi oameni, relaţii care altfel se construiesc ani. Am ajuns să ne cunoaştem, am petrecut timp frumos împreună şi asta e cel mai important. Era perfect dacă dura o săptămână şi dacă mai veneau nişte scriitori din România. În rest, mulţumiri adânci, m-am simţit foarte bine.
Şi acum o tonă de foto luate cu împrumut de la Cătălina Bălan şi Aurelia Borzin:
Carolina Vozian, Camelia Vasilov, Dumitriţa Parfente, Aura Maru, Ecaterina Bargan
Aura Maru, Mihai Felea, Andrei Doşa, Naomi Ionică
Aurelia Borzin, Ion Buzu, Ecaterina Bargan, Dumitru Crudu, Naomi Ionică
Andrei Doşa, Naomi Ionică, Dumitru Crudu, Aura Maru
Dumitru Crudu cu nepoata lui
Ecaterina Bargan, Ion Buzu, Carolina Vozian, Dumitru Crudu, Naomi Ionică, Andrei Doşa, Aura Maru, cele două micuţe: Augustina şi Iuliana.
Ion Buzu, Andrei Doşa
Aura Maru
Cătălina Bălan, Naomi Ionică, Aura Maru, Andrei Doşa, Mihai Felea
Andrei Doşa dă mâna cu Camelia Vasilov
Dumitru Crudu dă mâna cu mine
Carolina Vozian, Andrei Doşa, Dumitriţa Parfente
pe pod Dumitru Crudu, pe mal Mihai Felea, Dumitriţa Parfente şi Augustina
în a treia zi, la lectura prozelor, invitaţii: Mircea V Ciobanu, Gheorghe Erizanu şi Angela Braşoveanu, alături de unul dintre organizatorii taberei: Dumitru Crudu
Iuliana, Augustina, Ecaterina Bargan, pe bancheta din spate Cătălina Bălan, Aurelia Borzin şi Naomi Ionică
Dumitru Crudu
Cătălina Bălan
Cătălina Bălan, Mihai-Felea, Carolina Vozian
Diana Bârsan
mai mulţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu