Cu cât mai multă naivitate, cu atât mai multă dezamăgire. Cu cât mai multă dezamăgire, cu atât mai multă plictiseală de clasicul ”amăgit atât de-adesea”; cu cât mai multă plictiseală de ”răsturnări surprinzătoare de situație”, cu atât mai multă înțelepciune și acțiuni pornite din înțelepciune. Toate întâmplările vieții trec prin căușul palmelor noastre ca un râu curgător. Totul este (ca și chimia organică) într-o continuă schimbare. Ceea ce rămâne, este timpul pe care l-am investit în noi, în diversele feluri în care am făcut-o; și dragostea care a creat/ crează legături ireversibile între oameni, indiferent de întâmplări, trecerea timpului, cortine schimbate ș.a.m.d.