Tei

    În latină se numește Tilia cordata. Popular i se mai spune tei alb, tei pucios sau tei cu frunza mare.   

    Se folosesc numai florile care se culeg în lunile iunie și iulie. Ele conțin uleiuri eterice, tanin, mucilagii. Farnesolul îi conferă un miros frumos specific.

   La vechii germani, teiul ”Linda Freya” era considerat zeița dragostei. Sub tei se țineau judecățile.

   Florile culese pe vreme însorită se usucă la umbră.

   Ceaiul preparat din florile de tei calmează tusea, scade febra, favorizează transpirația, liniștește crampele de stomac și este ceaiul tradițional care se bea seara înainte de culcare, ceai cu puternic efect de calmare și care dă un somn liniștitor.

   În infecțiile gripale sau răceli, infuzia de tei contribuie la scăderea febrei, calmarea tusei, oprirea guturaiului și face să dispară ”zgârieturile” din gât.

  Este binevenit să fie utilizat de către bolnavii de stomac, cei cu pirozis (arsuri) și cei cu hiperaciditate gastrică.

   Adolescenții cu pistrui folosesc extractul din flori de tei pentru spălări pe față și s-a observat că numărul de pistrui scade.

Mod de folosire:

Ceai (infuzie): o linguriță cu vârf de flori de tei se opărește cu o cană (250 mL) cu apă clocotită, se lasă 10 minute, se strecoară, se beau 2-3 căni zilnic.

Altă rețetă de ceai de tei: o linguriță cu flori de tei se pune în 250 mL apă rece, se pune apoi la fiert, se lasă să dea în clocot, se lasă  ”să tragă” 5-10 minute, se strecoară și se bea fierbinte în cazurile de gripă sau răceală banală.

Contraindicații: afecțiuni cardiace.