”Clopotele templelor din castel și din oraș anunțară începutul Orei Șarpelui și el fu încântat de precizia lui. Atunci văzu o piatră mică pe jos. Se aplecă, o ridică și o puse cu grijă pe marginea ambrazurii, la soare, apoi se așeză iar cu spatele rezemat și cu picioarele proptite comod și rămase, uitându-se la ea.
   Uniformele gri îi urmăreau fiecare mișcare. Căpitanul se încruntă. După o vreme, spuse:
- Anjin-san, ce vrea să-nsemne piatra?
- Poftim?
- Piatra. Ce e cu piatra, Anjin-san?
- A! Privesc cum crește piatra.
- O, iertați-mă, înțeleg, răspunse căpitanul scuzându-se. Vă rog să mă iertați că v-am tulburat.
   Backthrone râse în sinea lui și-și întoarse privirea spre piatră.
- Crești, ticăloaso! spuse el.
    Dar oricât ar fi blestemat-o, oricât i-ar fi poruncit, sau ar fi ademenit-o, ea nu creștea.
   Chiar, te aștepți să vezi o piatră crescând? se întrebă el. Nu, bineînțeles că nu, dar concentrarea asupra pietrei face să treacă timpul mai ușor și-ți aduce liniștea. Nu poți avea destul wa. Neh?
   Ehei, de unde o să vină următorul atac? Nu există nici o apărare împotriva unui asasin, dacă asasinul e pregătit să moară, nu?”

Shogun, James Clavell