Unul dintre cele mai perfecte și inocente scenarii pe care mi le-a făcut destinul:

     Eram la cursul de farmacie clinică în anul V și profesoara m-a rugat să mă duc în locul ei, lângă computer, să mișc slide-urile manual, în timp ce dânsa era în ultima bancă și prezenta cursul (prezentatorul rămăsese fără baterie). Într-un moment dat, a intrat profesoara de farmacognozie. S-a uitat cu o expresie uimită la mine. Ocupam locul corect în spațiu. Eram lângă chiar lângă slideuri și toți colegii mei stăteau cuminți în fața mea. Mă știa de studentă activă și serioasă, dar nici chiar așa.
     Regret și acum că nu am avut destul curaj și simț al umorului să mă ridic în picioare să zic
”Da, doamnă, intrați. Eu prezint cursul. Pe mine mă căutați?”.
     În scurt timp, desigur, misterul a fost dezlegat.