Darkest Hour - Official International Trailer (Universal Pictures) HD

   "Soluţia a treia: a lui Winston Churchill şi Vladimir Bukovski

Ea se rezumă: în prezenţa tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor,

urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă

scoţi din ele pofta nebună de a trăi şi de a lupta.

În martie 1939, Churchill îi spune Marthei Bibescu: „Va fi război. Praf

şi pulbere se va alege din imperiul britanic. Moartea ne pândeşte pe toţi.

Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani".

    Cu cât îţi merge mai rău, cu cât sunt greutăţile mai imense, cu cât

eşti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cât nu mai

întrevezi vreo nădejde probabilistică şi raţională, cu cât cenuşiul,

întunerecul şi vâscosul se intensifică, se puhăvesc şi se încolăcesc mai

inextricabil, cu cât pericolul te sfruntează mai direct, cu atât eşti mai

dornic de luptă şi cunoşti un simţământ (crescând) de inexplicabilă şi

covârşitoare euforie.

   Eşti asaltat din toate părţile, cu forţe infinit mai tari ca ale tale: lupţi.

Te înfrâng: le sfidezi. Eşti pierdut: ataci. (Aşa vorbea Churchill în 1940).

Râzi, îţi ascuţi dinţii şi cuţitul, întinereşti. Te furnică fericirea, nespusa

fericire de a lovi şi tu, fie chiar infinit mai puţin. Nu numai că nu

deznădăjduieşti, că nu te declari învins şi răpus, dar şi guşti din plin

bucuria rezistenţei, a împotrivirii şi încerci o senzaţie de năvalnică,

dementă voioşie.

   Soluţia aceasta, fireşte, presupune o tărie de caracter excepţională,

o concepţie militară a vieţii, o formidabilă îndârjire morală a trupului, o

voinţă de oţel înnobilat şi o sănătate spirituală adamantină. E probabil că

presupune şi un duh sportiv: să-ţi placă bătălia în sine — încăierarea —

mai mult decât succesul.

   E şi ea salutară şi absolută, deoarece e bazată pe un paradox: pe

măsură ce ei te lovesc şi-ţi fac mai mult rău şi-ţi impun suferinţe din ce în

ce mai nedrepte şi te încolţesc în locuri mai fără de ieşire, tu te veseleşti

mai tare, tu te întăreşti, tu întinereşti!

   Cu soluţia Churchill se identifică şi soluţia Vladimir Bukovski.

   Bukovski povesteşte că atunci când a primit prima convocare la sediul

KGB n-a putut închide un ochi toată noaptea. Firesc lucru, îşi va spune

cititorul cărţii sale de amintiri, cum nu se poate mai firesc; nesiguranţa,

frica, emoţia. Dar Bukovski urmează: n-am mai putut dormi de nerăbdare.

Abia aşteptam să se facă ziuă, să fiu în faţa lor, să le spun tot ce cred eu

despre ei şi să intru în ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam

închipui.

Iată de ce n-a dormit: nu de teamă, de îngrijorare, de emoţie. Ci de

nerăbdarea de a le striga adevărul de la obraz şi de a intra in ei ca un

tanc!

Cuvinte mai extraordinare nu cred să se fi pronunţat ori scris

vreodată în lume. Şi mă întreb — nu pretind că e aşa cum spun eu, nu,

câtuşi de puţin, mă întreb doar, nu pot să nu mă întreb — dacă nu cumva

universul acesta, cu toate roiurile lui de galaxii cuprinzând fiecare mii ori

milioane de galaxii fiecare cu miliarde de sori şi cel puţin câteva miliarde

de planete în jurul acestor sori, dacă nu cumva toate spaţiile, distanţele şi

sferele acestea măsurate în ani-lumină, paraseci şi catralioane de mii de

mile, toată viermuirea aceasta de materie, aştri, comete, sateliţi, pulsari,

quasari, găuri negre, pulberi cosmice, meteori, mai ştiu eu ce, toate erele,

toţi eonii, toate timpurile şi toate continuumurile spaţio-temporale şi

toate astrofizicile newtoniene ori relativiste au luat fiinţă şi există numai

pentru ca să fi putut fi exprimate aceste cuvinte ale lui Bukovski."



Nicolae Niculescu